În principiu

Mereu cu teamă am fost faţă de cei care au un principiu declamat , dar să mai fie şi managerial ... e de groază !
"- Eu am un principiu managerial ! Cine nu se pliază pe principiul meu managerial ... [...] "
Unde să fugi ? E sărăcie peste tot . În lipsă de altceva , este la îndemână să faci rost măcar de un principiu . Ori ai principii , ori te pliezi pe unul ... ( de asta or fi atâţia strâmbi ?! )
Mie îmi place principiul lui Arhimede .
Deja mă simt mai bine . Sâc !

sursa foto

Imaturizări

-Ce face Yolanda ? De ce lipseşte ?
- Are nişte probleme , îmi spune colega ei de bancă .
Altă oră :
-Ce mai face Yolanda ? Aţi mai vorbit cu ea ?
- Este în spital . Are nişte probleme .
Altă oră :
- Tot n-a venit Yolanda ? Este bine ? Ce-a păţit ? mă hotărăsc să cer detalii , deşi nu-mi place să scormonesc prin vieţile lor decât dacă ei mi-ar cere . E grav ?
- E-n spital cu copilul .
- Copilul cui ? întreb glumeaţă .
- Al ei ! Doooh ! Al cui ?!
-
- Adică nu ştiaţi că are un copil ?! Are deja doi ani !   ... şi o mulţime de ochi mă privesc neîncrezători .
- Nu . Nu ştiam .
Sunt profa ei de trei ani şi nu ştiu că are deja un copil de doi ani ! Mi s-a părut mereu deplasat să întreb pe cineva dacă ascunde sub hainele largi vreo sarcină şi mi s-a părut chiar o grosolănie când o profă a pus o asemenea întrebare unei eleve ( care nu era însărcinată ! ) .
- Copii încăpăţânaţi ! bombănesc gândindu-mă că mai mereu mă enerva la oră cu joaca ei .
- Să ştiţi că s-a maturizat mult ! o apară colega sa de bancă .
Amândouă au făcut ultimele lucrări de trei şi de patru .
- La ultima oră avea căştile în urechi şi se juca cu o maşinuţă ...
- Da ... , dar dacă discutaţi cu ea despre altele ... veţi vedea că s-a maturizat !
N-am să discut . Nu-mi mai arde deloc de discutat despre "altele" . E plină lumea de maturi traumatizaţi copilărindu-se şi sunt tot mai puţini copii serioşi ...

Socoteala

-Ce nu înţelegeţi ? Doar două treburi vreau să-nvăţaţi : să vorbiţi şi să tăceţi ! le ţip cu necaz că n-ascultă şi de aia nu pricep . Privirile nedumerite mi-arată că tot nu le iese socoteala .
-Cu rost ! mă corectează o elevă, oprindu-se din joacă .
- 
-Aţi văzut ?!

Psihotice

Era cât pe ce să nu mai trec de el , de examenul/psihologic . A devenit un prag din ce în ce mai greu de depăşit . O scormoneală grosolană în minţile profilor despre : sex/moarte/morţi/foc/apă/coşmaruri/insomnii/furii/spaime/frici/singurătate/întuneric ş.a. , aşa încât să nu uităm că există şi că pot lovi oricând , dacă traiul prea bun şi uşor ne-ar fi împins în păcatul de-a uita cine suntem şi cu ce ne ocupăm .

Încercăm să răspundem "corect". Suportăm atâtea mizerii ... ce-ar mai conta nişte întrebări "inteligente" în plus ?
- "Visezi oameni care au murit ?" , murmură întrebarea colega mea . Oare ce să răspund ? mă întreabă îngrijorată , în şoaptă . Ştii ... a murit bunicul . Tare bun a fost cu noi , săracul , îl visez des ... Îi vine să plângă . Ce să spun ? Că ... da ?
-Dă-i încolo ! Nu trebuie să ştie ei tot . Stai liniştită , eşti în regulă .

Aşteptăm mult timp până ne vine rândul la chestionarea individuală . D-na/psiholog pare a-şi dori să realizeze niste investigaţii profunde , să-şi pună în valoare profesionalismul  . Nu-mi place . Aşa ... din instinct . Fochistul de la centrală stă abătut în sală , lânga mine , şi aşteptă cu testul în faţă de peste o oră . Este de obicei o figură senină şi veselă . Pare să i se fi  făcut lehamite de grămada amestecată de cifre de pe foaie , cifre care nu-i spun nimic , se uită pe geam , dar stă cuminte .

Mă împinge păcatul să glumesc :
-Am uitat să scriu în test , la exemple de situaţii stresante ... şi examenul/psihologic este o astfel de situaţie !
Ţeapă ! Nu râde . Figura doamnei/psiho devine gravă . Ochii , iniţial mici şi rotunzi , negri , se măresc şi mă ţintuiesc . Este îmbrăcată în haine negre şi chipul pare să i se întunece şi mai tare . Lasă jos testul meu . Îşi apropie palmele mici şi îşi împreunează degetele . Degetele sunt boante . Boante ca în revistele sau cărţile de specialitate care vorbesc despre degete boante . Buzele subţiri se întind , se întind precum un fir tăios  şi încearcă să schiţeze un surâs profesional în timp ce vorbeşte :
- De ce ?! Vă rog să explicaţi .
- A ... aşa ... , murmur crezând că-i suficient .
-Trebuie să explicaţi .
-N-am nimic de spus .
-Nu plecaţi de aici până nu explicaţi !
Asta chiar nu-mi place . Dar nu dă semne c-ar ceda .
-Nu-mi place ... nu-mi plac psihologii , dau cu bâta în baltă în faţa ameninţării .
Ridică sprâncenele în semn de interes .
-De ce ?! Ce v-au făcut ? Aţi avut vreo experienta neplăcută ? Ce s-a întâmplat ? Ce probleme aveţi ?
- ... , rămân mută . Mi se pare că-s pe altă lume .
-Trebuie să spuneţi . Altfel veţi face alte teste !
- ... nu mai spun nimic ! izbucnesc iar cu bâta .
-Ce nu vă place la mine ? Spuneţi ! Nu mă supăr !
I-aş spune . Tare i-aş spune ... , dar trebuie să fac cumva să se termine panarama asta , că am lăsat elevii singuri în clasă şi cine ştie ce-or fi făcând ... dau peste alte belele ...
Mă mai uit încă o dată la degetele boante . Trebuie să fiu atentă . E-n stare să şi le vâre în sufletul meu şi să scurme cu ele mai ceva ca o gaină cu ghearele ascuţite prin ţărână .
-N-am nimic cu dumneavoastră , zic blând şi-o privesc tâmp  , am zis şi eu aşa ... ca să zic ...
Mă scormoneşte din ochi , în linişte , dar nu descoperă nici o fisură .
Sunt o cazemată . M-am născut într-un sat de pe linia frontului , s-au dat lupte aprige în zonă . În copilărie , încă mai erau pe uliţă cazemate şi obuze . Îmi plac romanele poliţiste şi de aventuri ...
Reia testul şi-l corectează . Bifează răspunsurile . Se miră .
-Aţi obţinut un rezultat foarte bun la testul de/inteligenţă !
-Doooh ! îmi scapă sunetul .
Iar mă ţintuieşte . O ia de la capăt !!! De ce zic aşa ? Nu mă simt apreciată ? Ce-mi sabotează încrederea ? Şi ce-o mai fi zis ... Caut să gândesc o replică salvatoare .
- Nu strica dacă-mi folosea inteligenţa asta să scot ceva mai mult decat un salariu de prof din ea ...
Zâmbeşte înţelegător . În sfârşit !
Mă simt precum un infractor care şi-a păcălit anchetatorul . Mă lasă în pace .
Deja sunt îngrijorată pentru examenul din anul următor !

Veştile despre rezultatele unora s-au împrăştiat . Urât lucru . Lipsă de profesionalism , de caracter , psihologie de maidan ; prilej de bârfe şi de invidii pentru unii , de umilinţe pentru alţii ; lucruri inutile pentru toţi .
- Aţi mai lucrat şi-n altă parte decât în învăţământ ?  Aţi făcut facultatea la seral şi aţi mai lucrat între timp în altă parte ca să vă întreţineţi , nu-i aşa ? încearcă vocea autoritară a înaltei autorităţi să identifice sursa inexplicabilei mele inteligente .
- La zi . La stat . Aş fi fost morăriţă , de nu s-ar fi desfiinţat moara ... c-au furat din ea până n-a mai putut să rămână în inima târgului ... , o îndrept către poveste . N-are chef de-aşa ceva . Bănuiam . Scap iar .

Sunt deja  îngrijorată pentru examinarea din anul urmator ...

Portret

- Doamna , am auzit că sunteţi recalcitrantă ...
Casc ochii mari . Nu mi-e clar , dar sună interesant .
Linişte . Nici ei nu ştiu dacă să pufnească în râs sau să se ferească .
- ... aşa mi-au spus cei de la altă clasă ... dar eu le-am spus că nu sunteţi aşa !
- Nu mă recunosc ... sau ce înseamnă recalcitrant ?
- Adică vă enervaţi repede , ridicaţi tonul ... , îmi spulberă elevul frumoasă imagine de profă rebelă .
- N-o să mă convingeţi  că 3*8 = 19 !!!  Chiar dacă sunteţi de-a/XII-a . Şi nici că proporţiile simple n-au predicat , cum au încercat cei de la.F . Clar ?!
-