Imaturizări

-Ce face Yolanda ? De ce lipseşte ?
- Are nişte probleme , îmi spune colega ei de bancă .
Altă oră :
-Ce mai face Yolanda ? Aţi mai vorbit cu ea ?
- Este în spital . Are nişte probleme .
Altă oră :
- Tot n-a venit Yolanda ? Este bine ? Ce-a păţit ? mă hotărăsc să cer detalii , deşi nu-mi place să scormonesc prin vieţile lor decât dacă ei mi-ar cere . E grav ?
- E-n spital cu copilul .
- Copilul cui ? întreb glumeaţă .
- Al ei ! Doooh ! Al cui ?!
-
- Adică nu ştiaţi că are un copil ?! Are deja doi ani !   ... şi o mulţime de ochi mă privesc neîncrezători .
- Nu . Nu ştiam .
Sunt profa ei de trei ani şi nu ştiu că are deja un copil de doi ani ! Mi s-a părut mereu deplasat să întreb pe cineva dacă ascunde sub hainele largi vreo sarcină şi mi s-a părut chiar o grosolănie când o profă a pus o asemenea întrebare unei eleve ( care nu era însărcinată ! ) .
- Copii încăpăţânaţi ! bombănesc gândindu-mă că mai mereu mă enerva la oră cu joaca ei .
- Să ştiţi că s-a maturizat mult ! o apară colega sa de bancă .
Amândouă au făcut ultimele lucrări de trei şi de patru .
- La ultima oră avea căştile în urechi şi se juca cu o maşinuţă ...
- Da ... , dar dacă discutaţi cu ea despre altele ... veţi vedea că s-a maturizat !
N-am să discut . Nu-mi mai arde deloc de discutat despre "altele" . E plină lumea de maturi traumatizaţi copilărindu-se şi sunt tot mai puţini copii serioşi ...