vineri, 22 aprilie 2011

De serviciu

- Heeei , probleme ?! strig din celălalt capăt al holului , îndreptându-mă către ei ca să le tulbur discuţia plină de înjurături ce răsună până departe ...
- Sunteţi femeia aia ... de serviciu ? mă întreabă cu impertinenţă cel ce pare a fi show-man-ul grupului .
Se stârnesc râsete în jurul nostru .
Nu-l ştiu , dar seamănă cu mulţi alţii pe care-i cunosc : înalt , întunecat , muşchi , sprâncene pensate , tricou negru , cercel , mâinile în buzunarele pantalonilor scurţi , privire ce se vrea pătrunzătoare ... doar e luptător K1 , după cum mă informează un spectator din gaşcă . Are zona tâmplelor îngustată , de parc-ar fi strânsă cu o centură invizibilă din care au reuşit să se strecoare şi să se reverse maxilarele proeminente . Îl studiez probabil cu vădită plictiseală . Continuă ironic :
- Adică profesoară de aia ... de serviciu ?
- Scoate-ţi mâinile din buzunare ! Aşaaa ... Îţi stă mai bine ! îi spun cu sinceritate . Nu , sunt profadegardă şi astăzi sunt de serviciu ! mă prezint cu siguranţă şi chiar simt  o stare de linişte când mă aud , de parc-am scos cine ştie ce armă secretă invincibilă .
Îşi tot foieşte mâinile , ca şi cum nu ştie ce-ar putea face cu ele .
Gaşca se sparge fără haz .
Unde-or fi adevăraţii luptători ? Că sfârşitul tot acolo-i .

sursa foto 

miercuri, 20 aprilie 2011

Vaci

Şefa consideră că trebuie să preia controlul lecţiei/demonstrative ţinute de colega mea . De peste rama subţire a ochelarilor , de aceeaşi nuanţă cu costumul şi cu cizmuliţele din piele de crocodil roşu lăcuit , ne ţintuieşte pe toţi :
- Să facem un "tur/de/galerie" . Mie mi-a plăcut planşa ei . Presupune multă muncă , talent , imaginaţie . Vouă care v-a plăcut ? Spune tu ! îl indică , autoritară , pe ghiduşul din mijlocul clasei , cu o mişcare a braţului descriind un larg arc de cerc terminat cu palma înclinată ca pentru a primi un "sărumâna" pe vârfurile degetelor .
- Tot aia ! răspunde indicatul , cu privirea jucăuşă pe sub bretonul geluit , în timp ce-mi pare că se luptă cu colţurile buzelor ca să-şi fixeze o mimică serioasă .
Un uger mare şi plin cu lapte duce vaca pe lângă o clădire reprezentând o unitate economică . În planul îndepărtat al picturii , soarele veghează deasupra unei fântâni . 
- Da ? Şi ţie ce ţi-a plăcut mai mult la această planşă ?
- Vaca . Mi-a plăcut mult vaca . Pe bune !
- :)) Da ?! De ce ?
Simt cum mă scufund , mă împrăştii ...
- Păi , cum aţi spus şi dumneavoastră , presupune multă muncă , talent , imaginaţie , ca să pictezi aşa frumos ... eu n-aş putea !
- Aşa , aşa ... foarte bine ! Ia loc ! Mai sunt şi alţii cărora le-a plăcut planşa asta ?
Aproape toţi ridică mâna ... nu pot să mă mai uit decât pe jos .
Îmi adun puterile şi mă îndrept spre perechea din ultima bancă . Fata ridică micuţa planşa înspre mine . Nu-i nevoie , am remarcat-o din primele clipe ale orei . Le spun şoptit :
- Mi-a plăcut planşa voastră . Este mică şi plină de ştersături , dar aţi respectat proporţiile şi aţi amplasat corect utilajele necesare acestui tip de spaţiu , respectând cerinţele fluxului tehnologic . Nu era treabă uşoară . Cred că voi v-aţi apropiat cel mai mult de scopul lecţiei . Vaci sunt peste tot . O fi frumoasă şi vaca aia , dar aceasta nu ar fi trebuit să fie o lecţie despre vaci şi nici despre talent , era de " organizare " !
Îmi zâmbesc complice şi-mi mulţumesc şoptit . Deprimantă complicitate .
- Tu când ai de gând să faci o lecţie/deschisă ? Ai văzut ce frumoasă oră a facut ea ? Şi doar e mult mai tânără decât tine ! Trebuie să aplici şi tu metode/moderne , ca ei să-şi fixeze mai bine ideile asociindu-le cu imagini . Treaba asta le rămâne !!! îmi explică şefa . Ai văzut ce mult le-a plăcut ?
- Nu pot acum , nu mă simt în stare , sunt obosită , sunt praf ...
- De ce ? Ce-ai făcut tu pentru această şcoală şi nu ştiu eu ?
- ... :(

luni, 18 aprilie 2011

Oz ferentarian

De ce-ar schimba ceva ?
Nu mai înţeleg multe . Nici nu mai pot povesti . Asta-i şi mai rău . Tac tâmp şi-mi vine des să mă legăn şi să plâng . Nu mai suport şedinţele astea incredibil de lungi , de multe , de inutile , transformate mai mereu în procese sterile , cu dezbateri ajungând la absurd .
Stăm cuminţi in bănci .
Tânărul , cu creasta franjurată şi înclinată spre dreapta , stă rezemat de zid şi ne priveşte sictirit din faţa clasei . Are un chip senin , ten curat şi măsliniu , cu sprâncene impecabil pensate . Oare de ce mi-l imaginez într-un cabinet de cosmetică stând cuminte cu o mască de citrice sau cu felii de castraveţi peste mutră ? Îşi continuă liniştit pledoaria :
- I-am cerut scuze ! Atenţie ! Eu nu prea îmi cer scuze nimănui !
Murmurul profesoral de indignare nu-l inhibă . Continuă :
- Şi el a zis că poate mă bate . Atunci am scos cuţitul şi m-am facut înspre el , dar n-am vrut să-l tai ... el s-a ferit şi l-am atins la gât ... [... ]
Se citesc regulamentele . Se recitesc regulamentele cu intonaţie , cu sentiment , cu o mimică a feţei adecvată fiecărui cuvânt ...
Nu poate fi/exmatriculat . Legea/îl apără .
De parcă-am fi proşti şi nu ştim ! Doooh !
Bine că n-a paţit-o agresatul  mai rău !
Profii sunt vinovaţi de nu se mai poate ! Or să vadă ei controale la sânge !!!! Sânge ca la gâtul ăluia , că profii nu ştiu să pună suflet ...
[...]
Cenzurat ! :D
( Să sărim peste rahatul ăsta ... să sărim în pas vioi , câte unul , câte doi , tralala , tralala ... apoi ... legănat ... )
Se aprobă 1 la/purtare . Asta înseamnă că va rămâne/repetent .
Şi ?! Ce s-a rezolvat ? Poate veni senin mai departe până la sfârşitul anului , poate veni să faca mişto de toată lumea ... ce i s-ar mai putea întâmpla rău , dacă tot rămâne repetent ? Va învăţa şi va lua numai 10 ?! Uite-aşa ! Să fie repetentul de 10 , dar cu 1 la purtare ! Să crape duşmaii mei şi tot sistemul !!! 
Dar , altfel , de ce-ar schimba ceva ?

duminică, 10 aprilie 2011

Zambile

Chiştoace , ace , seringi , cioburi , sârme , excremente ,  bucăţi mari de ciment ... asta nu-i normală !!!
Nu-i normală .
Dar e-adevărată . Am îngropat eu anul trecut nişte bulbi , mai lângă arbust , să nu se-mpiedice careva  de ei .
A scăpat şi de şmecherii strânşi la fumat sub geamul meu . S-au zgâit la ea o grămadă _ şi eu la ei , gata de atac de-i făceau ceva rău _ şi s-au tot întrebat ce floare o fi  . Doooh ! Ce frământări le-am provocat !
Acum a început să se usuce .
Mai bine să rămână şi aici ...