Prin adâncuri

- Dacă aş fi ştiut ... te-aş fi ajutat !
Dadada ... ştiu , fii liniştit !
Dar , chiar aşa , ce te-o fi împiedicat să ştii ?
Aaaa , eu , eu despre care nu ţi-ai închipui ... Mă bucur ! Chiar mă simt mai bine , mă simt în regulă !
Păi , aşa îmi place mie să mă înconjor de prieteni ! Dacă-ţi ceream ceva şi fugeai ? Ar fi fost mult mai rău !

" Rămâneţi , prieteni , le-am zis . Să stăm împreună până vom ieşi din fundătura aceasta . "
Jules Verne , 20 000 de leghe sub mări

sursa foto

Poveste

Uneori , din urmă , de printre cuvintele rânduite pe pagini îngălbenite , zilele par să se însenineze ...

Elevul meu de-atunci

- Ştii cine a întrebat de tine ?
- ... cred că ştiu ... doar el întreabă mereu de mine , şi eu de el !
- Da . De atâţia ani zice la fel de câte ori mai trece prin sat : "ce mai face domnişoara învăţătoare ?" , de parcă n-a trecut atâta timp !
- ... n-o fi trecut .

Iar le-am spus unor elevi că ei sunt pentru mine ca nişte oglinzi .
- Şi cum vă vedeţi când vă uitaţi la noi , la cât suntem de proşti ?
- Singură , i-am răspuns fără să-i comentez întrebarea .
- Da' v-aţi simţit vreodata altfel ? a continuat insinuant elevul .
- Da ... am avut şi altfel de elevi .
- Adică mai deştepti ? Hî , hî , hî !
- Nu . Doar mai mici , mai amărâţi , lipsiţi de ipocrizie şi generoşi .

El era cel mai mic de statură şi cel mai slab la-nvăţătură . Deseori era murdar , neîngrijit . Ba mirosea a urină , ba avea păduchi , ba avea râie ! Caietele-i erau mereu mototolite , murdare şi rău mirositoare . Şi totuşi tare-mi era drag , cu toate că mă supăra cel mai mult . Cred că nici el nu voia să-i iasă aşa socoteala cu mine , se vedea că-i părea rău .
- Tu pricepi că vreau să nu fii prost ? Îmi eşti atât de drag că te las repetent , să mai înveţi , dacă nu mă asculţi şi nu faci ce-ţi spun ! Pricepi ?! mă trezeam ţipând cu furie la el . Mă privea speriat şi încântat , dând din cap a ascultare . Şi asculta .
Despre mersul înainte pe drumuri colţuroase cred c-am învăţat ceva şi de la el , că des îmi amintesc ochii lui bulbucaţi cătând înspre mine , apoi pe undeva în jurul meu departe , în timp ce cuvintele începeau să i se rostească din ce în ce mai molcom . Şi aşa doi şi cu trei făceau ... oricât , dar foarte rar şi târziu cinci . Apoi ochii reveneau într-un târziu înspre mine , nedumeriţi şi senini , topindu-mi supărarea . Şi prin caiete literele lui se pierdeau de firul propoziţiei şi se duceau pe alte rânduri , devenind din ce în ce mai dolofane şi deformate de-ajungeam şi eu să casc ochii mari în faţa lor ca să cuprind povestea.
Locuia într-o casă din paiantă , îngrămădită pe la mijlocul unei uliţi noroioase , împreună cu mai mulţi fraţi . Tată nu ştia să fi avut , dar mama lui găsise un bărbat cu care să împartă greul . Omul ăsta era mai mult beat , totuşi el îl îndrăgea şi era mândru că-l are în casă alături . Îi plăcea să-mi povestească mereu câte ceva : " am mers cu tata meu de-acuma la câmp , la udat , la prăşit ... ! " , " tata meu de-acuma a zis ... " . Şi mie tare-mi plăcea să-l aud cu " tata meu de-acuma " . Ca şi cum era o problemă ce se putea rezolva mereu în prezent .
Necazurile veneau peste el într-o curgere continuă , netulburată , aşa cum se-nlănţuie ziua cu noaptea . El le privea cumva ... cu răbdare . S-a bucurat cuminte când i s-a mai născut un frate şi s-a necăjit mocnit când a murit asfixiat , fiindcă mama lui a uitat oala cu cartofi la fiert pe sobă şi a plecat la câmp . " Tatal lui de-atunci " a plecat . Nu şi-a pierdut cumpătul când instalaţia electrică din casă a luat foc şi a stins flacările după ce a scos siguranţele din tablou ! De la el ştiu acum că aşa trebuie ! Era doar în clasa a treia !
Era descurcareţ . Mă speria când îmi povestea multe . Se ducea cu maşini de ocazie undeva într-un sat de munte , la o depărtare de aproape o sută de kilometri , la o mătuşă . Mă liniştea spunându-mi că ştie el cum să vorbească cu necunoscuţii . Matuşa aceea l-a scăpat de râie ungându-l cu seu şi balegă de oaie ! Îmi spunea că va pleca în Anglia când va fi mare , să repare maşini . Nu credeam că se va întâmpla , dar îmi făcea tare bine să-l ascult , parcă mă obliga şi pe mine să visez . Îmi amintesc de el de multe ori când îmi este greu . Şi-a împlinit dorinţa .
Să ai drumuri cu bine , copile !

Ierburi

Ierburi ... ierburi printre ierburi ... verzi , uscate ... pajişti ...



sursa foto

Hibrida

Răutatea este uneori perfidă , se muleaza uşor , chiar şi pe bine îl acoperă ocrotitoare cu o poleială rece şi sclipicioasă de nu mai ştii ce şi cum .
Dinspre scaunele din faţă ale troleibuzului , veninul vorbelor se împrăştie până în spate , atrăgând privirile uimite ale călătorilor spre eleganta doamnă care discută afectată la telefon :
- Ba am să mă port frumos . Aşa sunt eu ! Cu cât îmi face un om mai mult rău , cu atât eu mă port mai frumos cu el ! Doar se ştie ce greu este de suportat binele ce-ţi este făcut de un om căruia i-ai făcut rău ! Ştiu , sunt răzbunătoare . Asta-i răzbunarea mea ! Să-l văd cum se chinuie , cum îl mustră conştiinţa , cum are un nod în gât când mă vede , cum mocneşte şi se simte umilit !!!
Ne uităm , ne uităm ... şi aşteptăm să se transforme în monstru roşcat şi coafat .
Probabil interlocutorul o întreabă dacă "ăla" va pricepe "poanta" şi dacă nu cumva ... se va mulţumi să profite , nesimţitor şi detaşat mai departe , de generozitatea cu care a fost hărăzită .
- Aaaa ! Nu , nu-i prost ! Va înţelege . Îi voi zâmbi , îl voi ajuta şi va suferi ! [... ]
Nu ştiu ... nu ştiu ce-aş putea să-i urez duşmanului doamnei ... fii prost !? fii deştept ?!

Contaminarea

- Indicaţi cosecinţele nerespectării/normelor de igienă/individuală !
- Luăm amendă , îmi răspunde îmbufnată .
- Ce departe te-ai dus ! Şi de ce iei amendă ?
- Că m-au prins . M-o fi reclamat careva !
- Şi de ce te-ar reclama ?
- Că nu i-am dat bani să tacă !
- De ce să tacă ?
- Că l-am îmbolnăvit !!! Doooh !
- Asta era ! Contaminarea . Nu era mai bine , mai simplu , dacă respectai normele şi evitai contaminarea ? Rămâneai cu banii , nu luai amendă , rămânea şi omul bucuros , sănătos ?!
- ... ce-am văzut eu ...
- ... ce-o să faceţi la examen ?!
- Staţi liniştită ! Punem fiecare câte 20 de lei şi ... gata !
- Cum poţi să-mi spui aşa ceva ? De asta vin la ore un an de zile ? Ca să-mi spui că-i în zadar şi că tu rezolvi cu 20 de lei ?!
- Taci , fă ! intervine colega ei de banca . Doar ne-a zis domn' profesor să nu mai spunem !
-
Aceeaşi poveste . Doar preţul a mai scăzut . Ce vreţi ... vremuri grele , prostie tot mai multă peste tot ...

La sfat

Le-am auzit tăifăsuind ! Cea mai în vârstă se scutura atât de bucuroasă împrăştiindu-şi seminţele ! Şi tot verdele căuta să stea cu urechile ciulite la poveste !
Habar n-aveam că aşa puteau fi învelite firele de iarbă pentru nopţile reci de primăvară !

Rezervaţia

Găinile şi câinii au dat la pace şi au dărâmat indicatorul . Acum se simt bine împreună .
Parcul a fost doborât de trupuri despuiate ce stau să se rumenească , păzite de jivine , pe pături întinse în poieniţe şi pe băncile însorite .
Doar pământul ce mai încearcă să-şi acopere nuditatea cu câteva fire de iarbă !

Uite-o !

- Mama , uite-o ! Fă-i o poză pentru blog !
-
- E singură . Şi e roşie !
-