Hibrida

Răutatea este uneori perfidă , se muleaza uşor , chiar şi pe bine îl acoperă ocrotitoare cu o poleială rece şi sclipicioasă de nu mai ştii ce şi cum .
Dinspre scaunele din faţă ale troleibuzului , veninul vorbelor se împrăştie până în spate , atrăgând privirile uimite ale călătorilor spre eleganta doamnă care discută afectată la telefon :
- Ba am să mă port frumos . Aşa sunt eu ! Cu cât îmi face un om mai mult rău , cu atât eu mă port mai frumos cu el ! Doar se ştie ce greu este de suportat binele ce-ţi este făcut de un om căruia i-ai făcut rău ! Ştiu , sunt răzbunătoare . Asta-i răzbunarea mea ! Să-l văd cum se chinuie , cum îl mustră conştiinţa , cum are un nod în gât când mă vede , cum mocneşte şi se simte umilit !!!
Ne uităm , ne uităm ... şi aşteptăm să se transforme în monstru roşcat şi coafat .
Probabil interlocutorul o întreabă dacă "ăla" va pricepe "poanta" şi dacă nu cumva ... se va mulţumi să profite , nesimţitor şi detaşat mai departe , de generozitatea cu care a fost hărăzită .
- Aaaa ! Nu , nu-i prost ! Va înţelege . Îi voi zâmbi , îl voi ajuta şi va suferi ! [... ]
Nu ştiu ... nu ştiu ce-aş putea să-i urez duşmanului doamnei ... fii prost !? fii deştept ?!