Recunosc stânjenită că nu .
-Vai , dar cu ce-ți hrănești tu sufletu' ? Știi cât de mult ajută și câte ai de învățat ?
La asta am uitat să mă gândesc .
Sufletul , o dihanie mare , nehalită din cauza mea , dă să se repeadă înspre mine .
Îi arunc înspre seară o pastiluță de ajutor să lățească albia nopții cu sclipiri de licurici și stele , ca să aibă loc de hoinăreală , iar în dimineață alta , ca să răzbată fâșia de zi îndoită de forfotă , răzlețindu-i gândurile încrâncenate de griji .
Pentru că doamna este mereu de treabă , încerc să-mi spoiesc sufletul :
-Dar mă uit la filme , la thriller-uri .
Mă privește mustrător . Continuu :
-Măcar astea se termină mai repede și aflu ce s-a întâmplat imediat .
Tot nu .
Mă privește dezamăgită .
Tac . Este mai bine când tac .
Doar vântul adie .
sursa foto
