Dezeşuarea

După o atentă documentare , idei pentru corabie nu mai avem ... că sfoară mai este !
Când îi punem pânze ?! Aoleu ! Să cos pânze ?!
Ce ... aşa nu merge ? Dacă aduce ploaia furtună ?!
Da , ştiu , doar am terminat de citit cu voce tare vol.I al romanului scris de Radu Tudoran - "Toate pânzele sus!", şi-am început de două zile pe al doilea ! Şi-am văzut şi la televizor , de mai multe ori !
Hm ! Dacă nu plecăm cu sorcova , vom pleca cu ... goeleta !
Şi ce dacă ... toate pânzele sus !

Lecţia de înot

Parcă-s raţuşte . Unele plutesc liniştite , altele se zburlesc şi fac stropi , mulţi stropi ...
-Ajutor ! ţipă un băiat din mijlocul bazinului . Ajutooor ! Nu mai pot !
Strigătul băiatului se transformă într-un răcnet continuu .
Instructorul copilului meu se uită se uită discret spre instructorul băiatului , îl descopăr şi eu __ o corcitură de gorilă îmi pare , apoi priveşte în jos ... fiecare cu elevii săi ...
-Întinde braţele şi dă din picioare ! îi zbiară antropoidul .
-Nu mai pot ! Ajutooor ! continuă băiatul care pare încremenit pe supafaţa apei .
Nu-mi place ... nici copilului meu nu-i place ... se uită la mine întrebător , strângând bine pluta . Îi fac semn să-şi vadă de treabă . Răcnetele continuă .
În sfârşit ... antropoidul sare în apă şi se duce la elevul său .
-Taci ! îi zbiară lângă ureche .
-Nu mai pot ! ţipă băiatul .
-Taci , n-auzi ?! răcneşte şi mai puternic tânărul antropoid , în timp ce-i împinge capul adânc sub apă .
Pe măsură ce-l urmăresc , mi se pare tot mai urât , urât rău ! Băiatul pluteşte ţeapăn ca un lemn , nu mai spune nimic . Tremură cu o mână încleştată pe braţul corciturii care-l trage la mal şi-i ţipă mai departe la ureche .
Şi eu tremur .
-Mama ! mă striga copilul în timp ce înoată leneş , folosind încă pluta . Uite vrăbii !
-Unde ?
-Acolo ! Vezi ?!
Nu văd , oricum n-aş vedea mare lucru ... îmi vine să plâng , dar mă uit în toate părţile să caut "acolo".
Răcnetele au încetat . Ora s-a terminat .
-Unde erau vrăbiile acelea ? M-am tot uitat , dar nu le-am văzut .
-Pe acoperiş ... se uitau la noi ... Le revedere , domnu'Cici ! îi strigă peste umăr instructorului , care-mi zâmbeşte cu o complicitate puţin amară , auzind discuţia .
Da ... raţuştele trebuie lăsate să se uite după vrăbii în timp ce învaţă să înoate , poate aşa vor învăţa şi zborul ...

Ne-mpăcăm?

Da ... este o întrebare care-mi place . Nu pentru ca aş avea un motiv , îmi place cum sună .
La şcoală puneam des întrebarea elevilor , mai în glumă , mai în serios , probabil aşa ... ca s-o înveţe , cine ştie când or avea nevoie şi ... Culmea ! Multora le plăcea să-mi răspundă :"Nu !" Sâc!

-Ne-mpăcăm ?
-Nuuu !
-De ce ?
-Pentru ca dumneavoastră v-aţi supărat prima ! Trebuia să vă gândiţi înainte !
-La ce ?! :-/ Adică ce să fac ? Să tac şi să suport ? Nu puteai tu să te gândeşti înainte că mă vei supăra ?!
-Să vă gândiţi că tot dumneavoastră o să vă pară rău .
-Adică ţie nu-ţi pasă ?! :-O
-Doar ştiţi cum sunteţi !
-Cum ?! X-(
-Vedeţi ... iar v-aţi supărat !
-Ascultă ... ne-mpăcăm ?
-Bineeee !
Mai are puţin şi-mi spune să fiu mai atentă data viitoare !
Încercarea de ai face pe ceilalţi să se simtă vinovaţi , ca apoi să-i poţi manipula ... hm ! Obraznicul !

Lecţiile astea despre cine să facă primul pasul spre împăcare nu prea mi-au ieşit bine niciodată . Şi ce dacă nu ne-am certat ?! Ne-mpăcăm ?

Personajul

Greu ... dar să trecem peste ...
Ies cât mai puţin din casă , mă ajută să-mi pot suporta "vacanţa". Habar n-am cum de-am ajuns să traversez parcul , probabil căutam o scurtătură .
L-am vazut de mai multe ori pe la televizor , este scriitor . Recunosc ... nu prea l-am ascultat şi nici nu-i urmăresc zilnic rubrica din pagina a treia a ziarului . Frazele lui nu mă liniştesc .
Are parul alb coliliu şi ochii albaştri . Căţelul i se zbenguie pe lângă picioare în timp ce păşeste încet . Privirea-i pare efervescentă şi ageră , studiază atent şi totuşi discret oamenii din parc . Are o seninatate aparte , îţi sare în ochi din mulţime , o stare de înţelegere şi detaşare .
Şi totuşi ... parcă nimeni nu-l remarcă , cred că doar eu mă zgâiesc la el . Îmi vine să-i avertizez pe ceilalţi de prezenţa lui . O să-i transforme în personaje ! Pare că se uită încântat la ei , chiar hulpav , cred că deja i s-a înfiripat povestea . :-/
Şi ... deodată ... privirile ni se întâlnesc ... scrutătoare ... şi deşi aş fi vrut să-i spun ceva ... ceva ... răspund rece , inexpresiv , tâmp plecându-mi privirea şi cărându-mi obosită sacoşele ... ca un personaj în vacanţă .

Te cunosc după ...

Parcă turbată vine , frânează cu scrâşnet şi parchează . :-O
Deodata sacoşele-mi par grele rău , piaţa este departe ... Ce bine o fi să ai maşină !Mai reuşesc nişte paşi ... alta !
Scrâşneşte , virează brusc în unghi drept (!) şi ... se opreşte în parcare ! :-/
Parcă aş căra bolovani ! Încerc să fac haz de necaz şi mă grăbesc să-mi imaginez cum arată şoferul , înainte de a deschide uşa cu geamuri fumurii . 8-> Ei ... nu-mi fac iluzii : maiou negru mulat , tatuaj pe braţele îngogoşate , lanţ ... oligatoriu gros , hai să-i pun şi burtă ... îndesat ... plin ... sufocat ...
Ia ... se deschide usa ...
Aproape c-am încremenit cu privirea la rânjetul lui ... doar pe ăsta îl uitasem ! :-O
Clar ... nu mai pot visa !
- Hă! Hă! Hă! Te cunosc după frână ! se aude orăcăind un admirator , băutor de bere în chioşcul de la parterul blocului .
Sclipiceşte ţanţos ştiind că este privit ... tâmp ! :-O Da ... am uitat şi de şlapi ! Asta e . La aşa frână ... trebuia să-mi dau seama ! :(
Clar ...
Dar eu ... eu după ce ... ?!
Hm ! Eu n-am şlapi ... da' nici maşină !
Aşa că suntem chit ! Ne-mpăcăm ?!
:-/

Hârtia

Gândurile mi se topesc ... proaste , într-o masă amorfă .
Dau căutare după cuvinte şi găsesc ecouri în presă despre o conferinţă la care am asistat ... accidental şi obligatoriu ! Ecouri distorsionate ...
Tema ? ... pompoasă , cuvinte prea mari ... nu vă spun , că-mi creşte traficul fără merit . :-P
Reprezentanţi din vârfurile ierarhiilor instituţiilor ce se ocupă de educaţia neamului au vorbit ... vorbe .
Şi ce vreau să spun ?!
Că sala avea multe candelabre şi că am numarat 178 de becuri . :-0
Ba' am fost atentă ! Altfel de ce m-aş fi apucat de numărat becuri ?! Am fost atentă şi m-am îngrozit . Am încercat să mă calmez numărând .
Grav mi s-a părut că vorbitorii chiar credeau ce spuneau . Habar n-aveau cui vorbesc , habar n-aveau din cine era format auditoriul , habar n-aveau ce se întâmplă dincolo de standarde şi candelabre , habar n-aveau că numărasem toate becurile ... corect ... Se mândreau că suntem în UE ţara cu cele mai multe instituţii ce se ocupă de problemele educaţiei , că avem toate hârtiile ... şi ce buni suntem la hârtii ! Că alţii n-au hârtii şi de aceea au multe probleme ! :-0
Da ... probleme să fie ... că hârtii de acoperit să nu se vadă ... "se face !";)
Hârtii ... hârtiuţe ... confeti !!!
Da ... de la confeti s-au distorsionat ecourile ... :-/

"Doamna"

Nu-mi mai plac vacanţele de vară . Le suport din ce în ce mai greu . Au devenit doar un prilej de analiză a sărăciei , a lipsurilor , a mizeriei ... Nu-mi mai place nici să mă plimb aiurea pe străzi . E praf , e urât , e cald ... prea cald . Unii pot să se distreze ...
Glasul strident , azvârlit din mijlocul crâşmei , mă zgârie :
- Doamnaaa ! Doamnaaa !!! Săr'naaa ! Ce mai faceţi ?
Nu-mi ridic privirea de pe jos , deşi ştiu că mie mi se adresează vocea ospătarului . Nu mai este nimeni altcineva pe trotuar ! Asta-mi mai lipsea ! După ce că abia mai suport arşita , să mai simt şi privirile tuturor consumatorilor de pe terasă cântărindu-mă !
Insistă :
- Doamnaaa ! Hei ! Doamnaaa !!!
Of ! Mai sunt câţiva metri până voi depăşi terasa ! Parcă abia mă târăsc ! Şi clocotesc de furie !
E mai bine să-i răspund ___ gândesc ____ poate încetează ...
Ridic puţin capul şi-l privesc scurt , schiţez din mână un semn ce se vrea de salut şi de respingere .
Un client pricepe :
-Las-o , mă ! Nu vezi că-i este ruşine cu tine ?!
Dar ospatarul este mândru şi râde zgomotos spunându-le clienţilor :
- A fost diriga mea ! Ce nebun eram ...
Îmi continui drumul , dând uşor din cap a aprobare , în timp ce sunt atentă la formele pietrelor din pavajul străzii . Şi clienţii râd ! Da ... unii pot să se distreze ...
Deşi ar trebui sa fiu mândră (?) ... câte profe reuşesc să atragă atâtea priviri şi să provoace atâtea zâmbete în timp ce se târăsc prăfuite prin arşiţa din buricul târgului ?!

Amintiri

Prima zi de vacanţă pentru mine ... şi ce !
Acelaşi beton , aceeaşi stradă , acelaşi praf , aceleaşi amintiri ... de vacanţe . Poate le mai reorânduiesc ... să fie mai mult loc ... :-/
In urmă cu aproape un an şi jumătate am văzut această piesă de teatru . ( va fi şi mâine !)
""Profu'" este confesiunea unui profesor de literatură care trece prin diverse stări în relaţia sa cu elevii dintr-o clasă terminală de liceu. Spectatorii vor asista la creionarea portretelor unor elevi rebeli, unii dintre ei mult prea puţin dispuşi să acorde cât de cât importanţă sau atenţie profesorului lor."
O piesa bună pentru profesorii amărâţi ... dacă au bani de bilet ... îi ajută să viseze că ar avea un rost ... sau le mai dă vreo idee ! :-/

Operaţiunea

Vorba aia ..." operaţia a reuşit ... pacientul este mort ".
Pe tura mea toţi au luat examenele .
Normal !
:-/
Eu ?!
Cum ... eu eram pacientul ?! Nimeni nu şi-a dat seama ?!
Ahhh ! :((