Lecţia de înot

Parcă-s raţuşte . Unele plutesc liniştite , altele se zburlesc şi fac stropi , mulţi stropi ...
-Ajutor ! ţipă un băiat din mijlocul bazinului . Ajutooor ! Nu mai pot !
Strigătul băiatului se transformă într-un răcnet continuu .
Instructorul copilului meu se uită se uită discret spre instructorul băiatului , îl descopăr şi eu __ o corcitură de gorilă îmi pare , apoi priveşte în jos ... fiecare cu elevii săi ...
-Întinde braţele şi dă din picioare ! îi zbiară antropoidul .
-Nu mai pot ! Ajutooor ! continuă băiatul care pare încremenit pe supafaţa apei .
Nu-mi place ... nici copilului meu nu-i place ... se uită la mine întrebător , strângând bine pluta . Îi fac semn să-şi vadă de treabă . Răcnetele continuă .
În sfârşit ... antropoidul sare în apă şi se duce la elevul său .
-Taci ! îi zbiară lângă ureche .
-Nu mai pot ! ţipă băiatul .
-Taci , n-auzi ?! răcneşte şi mai puternic tânărul antropoid , în timp ce-i împinge capul adânc sub apă .
Pe măsură ce-l urmăresc , mi se pare tot mai urât , urât rău ! Băiatul pluteşte ţeapăn ca un lemn , nu mai spune nimic . Tremură cu o mână încleştată pe braţul corciturii care-l trage la mal şi-i ţipă mai departe la ureche .
Şi eu tremur .
-Mama ! mă striga copilul în timp ce înoată leneş , folosind încă pluta . Uite vrăbii !
-Unde ?
-Acolo ! Vezi ?!
Nu văd , oricum n-aş vedea mare lucru ... îmi vine să plâng , dar mă uit în toate părţile să caut "acolo".
Răcnetele au încetat . Ora s-a terminat .
-Unde erau vrăbiile acelea ? M-am tot uitat , dar nu le-am văzut .
-Pe acoperiş ... se uitau la noi ... Le revedere , domnu'Cici ! îi strigă peste umăr instructorului , care-mi zâmbeşte cu o complicitate puţin amară , auzind discuţia .
Da ... raţuştele trebuie lăsate să se uite după vrăbii în timp ce învaţă să înoate , poate aşa vor învăţa şi zborul ...