Altfel - V : Discipolii

 Nandosul şi Bursucul , colegul său de bancă ,  nu dau semne c-ar pleca din sală . Ce-au ? I-am speriat ?
- M-am înfuriat rău ,  iar , dar voi sunteţi obişnuiţi cu furiile mele ... nu m-au lăsat să acult liniştită , încerc o explicaţie .
- Doamna , trebuia să le spună şi lor cineva ... , aprobă Nandos .
Strâng lucrurile de pe catedră : bileţele , pixuri , carioci , planşe , procese verbale , foile cu prezenţa , volumele maestrului şi "Ipocrizia disperării"/de/Teodor Mazilu . 
- Cartea asta mi-a plăcut mult când eram de vârsta voastră , m-a ajutat , iar maestrul a fost un fel de discipol al autorului ... [...]

- Mie mi-a plăcut . Şi-am înţeles . Eu i-aş mai fi ascultat pe oamenii ăştia ! Mâine cine mai vine ? mă întreabă Nandosul curios .
-  Nimeni .
- Dar nu spuneaţi că mai vine ... cineva ?!
- Nu mai vor . Nu mai pot . Nu cred în refacerea noastră ca naţie  şi n-au încredere în reuşita unor astfel de demersuri ...
- Păi au dreptate ! îşi dă repede cu părerea Bursuc , de obicei tăcut .
- Cât sunt eu de obosită şi de supărată ... tot găsesc putere să-ţi dau două palme ! Atâta ai înţeles din tot ?!  De asta au venit oamenii ăştia să vorbească cu voi ? Altceva mai bun crezi că n-aveau de făcut ? îi strig revenind la furiile mele , în timp ce Nandosul ne urmareşte cu ochi mari , mari , de parcă arbitrează cine ştie ce dispută . Nandos este pasionat de scrimă , devine atent la fiecare asalt al meu .
- Lăsaţi-l , doamana , nu-l mai băgaţi în seamă ! V-am zis că-i prost ! Da' este băiat bun, intervine Nandosul împăciuitor .
- Ştiu că-s prost . Recunosc , se apără Bursucul .
- De prost te-am chemat ? Offf ! Chiar de-ai fi ... te-am chemat ca să nu rămâi aşa ! Doar ştii că-mi eşti drag !
- Nu . Nu ştiam , răspunde serios Bursucul .
- Doooh ! Gata ! Ajunge ! Plecaţi de-aici şi mai îndreptaţi şi voi lumea !