sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Unu'

- N-a mai rămas nimeni , mă întâmpină de la capătul holului omul în salopetă albastră de la întreţinere .
- V-aţi uitat peste tot ? În bănci , pe sub bănci ... :( mă duc să văd şi eu !
- :)) Eiii , a mai rămas unu' ! răspunde chicotind .
:-/
În pragul clasei se află un alt morman de gunoaie . Multe gunoaie . Multe coji de seminţe . Şi doar acum două ore fusese strâns  alt morman !
- A ! Dumneavoastră eraţi ! L-am întrebat cu cine are ore şi mi-a zis : " cu doamna aia tristă " , îmi spune doamna în alb de la curăţenie , oprindu-se din trebăluială şi sprijinindu-se în coada măturii .
Chipul doamnei cu matura este blând , obosit , şi nu-mi pare deloc mai vesel decât al meu . Totuşi comentariul mă înveseleşte .
- Ei , vedeţi , aveţi cu cine face ora ! completează amuzat omul în albastru care s-a luat după mine . În spatele lui a venit curios şi bodyguardul cel slab , în vârstă , cu ocheleri , în negru cu baston de cauciuc . Ne uităm cu toţii la elevul rămas . Uşor stingherit ne priveşte şi el curios din prima bancă .
Nu vreau să mai fac ore cu un singur elev . Au ele ceva special şi sunt interesante , dar sunt şi grele , ciudate , nefireşti , greu de menţinut în echilibru . La o altă şcoală eram obligaţi să stăm în clase pâna sosea vreun elev să facem ora cu el . Mă "specializasem" în "ore ciudate" .
Sucesc vorbele încât în vârtejul lor se prind şi omul în albastru , şi doamna cu mătura , şi bodyguardul cu baston . Stăm toţi în picioare în faţa clasei şi vorbim pe rând despre ... multe din ce-am învăţat , din ce-am întâlnit , comunicare , educaţie , management modern , oameni cheie , oameni frumoşi  ... da , fiecare din ce-a întâlnit şi-a înţeles . Din bancă ne priveşte , intervine uneori , ne cântăreşte într-una . Îi sună telefonul de două ori . Răspunde în şoaptă că nu poate sta de vorbă , că-i "la oră" !
Ora trece repede .
- De mult timp îmi doresc să fac orele cu invitaţi . Nu reuşesc singură să captez atenţia tuturora , atât de mulţi şi diferiţi . Unele lucruri se înţeleg mai bine dacă sunt spuse de alţii . Pe cine crezi că ar trebui să chem ? Cu cine ai vrea să stai de vorbă ? Dar colegii tăi ? Vreun fotbalist ? Vreun actor ? Vreun cântăreţ ?
- Nu , este bine aşa . :) Oameni simpli care să vorbească despre ei , despre cum au ajuns aici . Nu-i nevoie de vedete , de fiţe şi caterincă .
- :-/
Asta mi-a plăcut . I-a plăcut şi doamnei în alb cu matura , şi omului în albastru , şi bodyguardului slab , în vârstă , cu ochelari , în negru şi cu baston de cauciuc .

2 comentarii:

mosu spunea...

:)) o ora la care sa vina un elev, o profesoara, o femeie de la curatenie, un barbat de la intretinere si altul de la paza…. seamana cu povestile mele fanteziste cu varcolaci, cu pitici si cu zane… asta trebuie neaparat sa o adaugi in romanul pe care ai sa-l scrii despre profa de garda…
e tare frumoasa povestea asta! si ca poveste e frumoasa si ca nepoveste! doar doamnei nu-i sade bine asa trista… poate doar in poveste ar fi ok, caci povestile au doza lor de tristete dar se termina intotdeauna cu happy end… in nepoveste nu-i asa…
tristetile vin dinauntru; toate! tristetile dinauntru nu sunt reale, ele sunt doar o imagine pe suflet a tristetilor din afara; ele pot fi insa sterse, mototolite, aruncate, azvarlite, maruntite, dosite… trebuie gasita doar calea de a le dibui si de a le veni de hac…

Margot spunea...

calea ... mă simt bine în poveşti , în ele toate se leagă şi de dezleagă mai uşor .
Moşu :)