Funeriu , la gard !

- Au venit gealaţii ! şoptesc fetele cu teamă strângându-se una lângă alta , în timp ce băieţii stau timizi în jurul lor . Sunt toţi cei care au rămas până la ultima oră .
E întuneric şi nu-mi dau seama ce-au văzut . Colega mea , ajunsă la marginea Ferentariei de pe undeva de prin Ardeal , cerne mai repede întunericul şi ne încurajează să ne încolonăm . Formăm un detaşament compact . Este desfăcut lacătul porţii şi pornim pe stradă . O profă înainte , una pe la mijlocul grupului , eu la sfârşit .
Acum i-am văzut . Sunt toţi mari şi întunecaţi . Disting o frunte teşită deasupra unor orbite adâncite cu privire sticloasă , urme de barbă ... ajunge ! Sunt aliniaţi lângă poartă , lipiţi de gard . Bombăne aiurea şi caută obraznici o fisură în grup . Agentul de pază este de 10 . Riscă . Îşi părăseşte postul şi se aşază între noi şi întunecime . Ajungem cu bine într-un autobuz şi-aşteptăm cu teamă să se închidă uşile . Suntem doar noi . Dacă vor urca şi ei ? Nu . Au renunţat . Pleacă înjurând nemulţumiţi că n-au obţinut nimic . De data asta ...
Îmi rămâne senzaţia că ceva mă ameninţă din spate şi un junghi îmi înţepeneşte omoplatul stâng ... 
Funeriule , agentul de pază trebuie plătit şi eu n-am reuşit să strâng toţi banii de la clasa mea ! Unii nu vor să dea bani , aşa cum nu vrei nici tu că n-ai  , aşa cum nu vor nici alţii ... cică să dea fraierii ! Pentru fondul şcolii .... nici cât la pază n-am strâns ! Unele eleve ferentarience spun : "...  ft în sânge ! nu dau un ban ! mai aveţi curaj să veniţi la şcoală ?! "
- Funeriu , hai la gard ! Şi s-aduci şi nişte cretă , burete şi măcar un pachet cu hârtie ori un cartuş pentru imprimantă . Să nu vii cu flori !!! A ! Şi fără inspectori sau bodyguarzi , că doar eşti în stare să te impui singur ! Doar noi şi întunericul ! Să vezi tu educaţie ! Dacă nu poţi ... lasă pe altul ministru în locul tău , te rog !!!
Nu vreau să rămân singură aşteptând lângă  lacătul de la poartă ...