Vise de tarabă

Magazinele astea de vise/etnobotanice îmi tot ies în cale mai ceva ca amărăciunile . M-am săturat să le tot văd ani de-a rândul pe lângă şcoli . De parcă nu erau destule crâşmele !
Ştiţi cum este să vină la ora un adolescent supărat , care a încercat deja să vadă lumea altfel doar cu ajutorul unor substanţe ? Sau cum este când trebuie mereu să cedezi , că doar eşti prof înţelept , în faţa şantajului emoţional la care apelează ?
Nu ... ştiţi cum a fost de câte ori i-am văzut cadaverici , tăiaţi cu lamele pe faţă , pe braţe , ameţiţi , absenţi sau furioşi ? Sau luând un scaun ori o masă şi aruncându-le la întâmplare prin clasă în războiul cu toţi ceilalţi ?
Amplasat între magazinul cu ochelari şi cel pentru bebeluşi , magazinul ăsta nu ar putea să fie ceva rău , nu ?!
Bine ... dacă legile spun ca nu face rău ... oare n-am eu legături prea fragile cu tot ce mă-nconjoară ?!
Şi când mă gândesc ... eu chiar aş pocni pe câţiva ... bineee ... simbolic !
Daaa ... mi-aş dori să lucrez într-un bar , să prepar ceaiuri , cafele , şi să le servesc ...