Mai întâi şi-a pus mâinile în şolduri şi a aruncat aşa , într-o doară :
- Am aprobare !!!
Apoi cu una dintre mâini a indicat tăietorilor , strânşi roată la hăhăială în jurul vorbelor ei de duh , pe unde şi ce să mai taie .
Copacul , făcut grămadă , a fost cărat dintre blocuri cu o remorcă .
Acum şi maşina femeii va fi curată şi va avea mai mult loc .
Buruienile au rămas , că ele nu încurcă pe mulţi .
Printr-un ochi mic de grilaj parcă se mai aude un trosnet prelung , de lemn care nu vrea să se rupă , tânguire de ciot rămas în arşiţa verii ...
duminică, 1 august 2010
Cioturi
Etichete:
Gratii,
Jurnal de vacanta,
Strada,
Tristeti
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu