Păcate

Nechezatul calului murg , zgomotul desferecării porţilor metalice , tropăitul stins după colţul drumului ... aşa aflam că-i timpul să mă grăbesc spre şcoală , după când pleca nea Grigore , vecinul , spre fermă , cu şareta . Era exact ca un ceas .
Tanti Maria , nevastă-sa , închidea în urma lui porţile .
Copii n-au putut face , că tanti Maria era bolnăviciosă , dar l-au înfiat/pe Ilie de la o soră de-a lui nea Grigore .
Cu Ilie mă jucam în fiecare zi . Eram colegi de clasă primară . În serile de vară sporovăiam până-n noapte târziu , despărţiţi de gardul dintre curţi . Habar nu mai am ce ! Dar ştiu că tare aveam multe de lămurit cu Ilie ! El se căţăra mai uşor pe stinghiile gardului şi aduna corcoduşe , apoi se-apleca până înspre mine şi le împărţeam . Povesteam până se terminau şi apoi iar cotrobăia după altele . Şi iar le împărţeam . Şi iar ... şi iar ... câte corcoduşe puteam mânca !
Da ... în curtea lui Ilie , de-a lungul gardului erau mulţi corcoduşi , pruni , caişi şi mai în spate salcâmi . Şi toţi îşi revărsau o parte din crengi şi spre curtea noastră , ferindu-ne o bună parte din zi de văpaia înalţată dinspre răsărit .
Într-un miez de zi de vară , pe când mă aninam de leagănul din capătul grădinii , de prin salcâmii de deasupra , s-a auzit cântând cucuveaua . Ştiam că nu-i adevărat ... dar atunci am înţeles că tanti Maria se stinge . Şi nu se oprea . Am alergat să-i spun mamei , poate avea să-i dea mămăligă ... că aşa se zicea ...
Degeaba a aruncat ţaţa Leana , mama lui nea Grigore , cu tot ce trebuia ... tanti Maria s-a dus într-un ceas .
În fiecare an i-a facut nea Grigore pomeni . A încercat nea Grigore să aducă în casă o altă femeie , dar Ilie a ţinut în sudălmi pe oricine şi nimeni n-a putut sta prea mult pe acolo . Femeile casei s-au stins sau au fugit . Până şi Ilie a plecat un timp .
Într-un alt miez de zi de vară , când mai toţi erau pe câmp , i-am auzit :
- Să-mi dai casa ! E dreptul meu !!! a răcnit Ilie .
- N-ai ce căuta aici cât mai trăiesc eu , i-a răspuns nea Grigore .
- Bineee ! Te omor!!! Ai sa vezi ! Eu te/omor ! Săptămâna asta mă mut aici ! i-a strigat Ilie printre înjurături .
În a treia zi , nea Grigore a fost găsit mort . Otrăvit/cu/insecticid .
Mai întâi au zis ca s-a/sinucis . Pe urmă ... hai , c-a fost un accident . Otrava/era într-o sticlă de vin . Nu s-a pomenit de/crimă . Un accident ! Era mai bine aşa pentru ... îngropăciune , pentru lumea satului ...
Dar cine ar mai fi vrut să afle adevarul ? Şi-apoi toţi spuneau că nu-i bine să te pui cu Ilie .
Ilie l-a îngropat repede . Apoi s-a mutat aşa cum a zis .
Degeaba a dărâmat repede şi a reconstruit . Şi nevasta i s-a stins la scurt timp , că traiul în durere , umilinţă şi bătăi , nu-i lung .
Nu-mi place să-l întâlnesc pe Ilie . Mi se chirceşte inima . Mă grăbesc să-l salut şi să scap . E un salut ... nefiresc , încrâncenat ... deşi când îl privesc încerc să mi-l închipui printre crengi cu corcoduşe ... şi el îmi răspunde cu o înclinare adâncă a capului ...
Poate că nea Grigore a ales să se stingă ... sau poate că a fost un accident ... măcar de atâta mângâiere să fi avut parte ...