Pribegind

, 

Eu am tăcut . Nu voiam să le mai cer nimic . Poate doar să ne privim ...
Aş fi vrut un marş al tăcerii . Oricum abia puteam vorbi , că tremuram rău tare de frig . Dinspre guvern , doar doi muncitori s-au uitat puţin spre noi , cât se deplasa braţul macaralei .

Deşi mi-a fost frică la început prin mulţime ...

... m-am liniştit , mai ales când am văzut că pe lângă mine erau oameni blânzi şi trişti , mulţi veniţi de departe . Ştiu că m-a impresionat când am auzit : Maramureş ! O doamnă din Alba m-a făcut să zâmbesc suflând cu entuziasm dintr-un fluier pentru a mă încuraja . Mi-am căutat colegii intrând în spaţiul demonstranţilor cu cei din Prahova şi m-am uitat după figuri cunoscute printre cei din Vrancea . Mi-a fost milă de cei din Cluj fiindcă li s-a sugerat să-l ia cu ei pe Boc şi să-l ducă la casa lui . Pe  Calea Victoriei m-am simţit făcând parte dintr-o mare şi veche familie .

Urâte strazi . Bine că nu eram singură . Mulţi juni fotografi scormoneau după chipuri expresive prin mulţime . Nu prea găseau ce căutau . Alţii ne priveau din alt unghi .

Dar ... vorba unei colege : nici măcar un miting nu ştim să facem ! cum ne întâlnim ... cum începem să vorbim despre ore , elevi ...

Marea ţeapă a fost bine păzită !

Dar profii au fost cuminţi şi şi-au văzut de treabă .

 

Ce gri !