Scopul

" a deschis ochii , ca o şcolăriţă care primeşte o propunere indecent de drăguţă de la profesorul de română " - Tudor Octavian
Cum de-o fi ajuns la comparaţia asta ? Cum ?
Probabil că mereu au fost şi vor mai fi alţii ca proful acela de română ...
Constituţia atletică şi ţinuta sa vestimentară impecabilă , pletele-n vânt dezordonate şi costumele sale din stofe scumpe şi-n culori calde îl făceau uşor de remarcat pe culoarele liceului . Privirea vulturească de sub sprâncenele-i bine conturate şi frumos arcuite capta uşor atenţia . Tenul măsliniu îi căpăta deseori o nuanţă palidă , parcă sugerând o urmă de tristeţe , de continuă neîmplinire . Nasul uşor coroiat , buza de jos mai groasă şi răsfrântă , bărbia lată crestată de un şanţ abia perceptibil dădeau chipului său o oarecare duritate ce contrasta cu timbrul vocii sale catifelate , joase , sunând a profunzime şi transmiţând emoţie . Sensibil şi mai mereu împotriva constrângerilor şi a regulamentelor vremurilor , părea să fi moştenit carisma unor mari poeţi sau luptători . Şi-a câştigat repede popularitatea fiind catalogat de elevi - adesea lipsiţi de repere solide - ca " cel mai bun " dintre profesori . Popularitatea s-a transformat uşor în etichetă de prestigiu a valorii sale profesionale .
Era cel mai iubit dintre profesori . Da ... cel mai iubit !
Elevii îi puteau cere bani de-o tigară , se puteau dezbate cu dumnealui " ultima noapte de dragoste " şi implicaţiile sale spirituale , i se puteau da spre corectură creaţiile literare despre orice emoţie . Câtă risipă de frumos , de exuberanţă , de tinereţe în jurul dumnealui !
Acceptând fără rezerve rolul de confident , de tăinuitor al frământărilor adolescentine şi fiind prea iubitor de sine , jocul i-a scăpat deseori de sub control , sensibilitatea sa fiind baza unui comportament labil şi nici pe departe inspiraţie pentru stări de echilibru .
Fiind la rându-mi o ascultătoare cuminte de poveşti , multe din personajele idilelor sale le-am întâlnit : unele nefericite , altele nesuferite , nimic frumos şi multă durere .
L-am privit mereu critic , cu o atitudine foarte rezervată faţa de cea a colegilor mei , eram cred printre foarte puţinii care-i vedeau popularitatea ca fiind ieftină , găunoasă , păguboasă , distructivă chiar ! Nu ne-am îndrăgit . M-am îndepărtat de rostul studierii acelor manuale anoste şi al comentariilor dictate de acel profesor . Bine ? Rău ? Asta a fost !
Un coleg rebel din altă clasă şi-a exprimat dezaprobarea scoţand în timpul actului oratoric al domnului profesor un măr din care a muşcat zgomotos rupând vrăjeala ! A fost scandal . L-am redescoperit acum pe fostul coleg recomandându-se pe blogul său ca fiind scriitor şi jurnalist ! I-au prins bine merele mâncate la timp! Deşi pare cam arogant şi acum ... or fi fost acre !
Nu sufăr prea mult când elevii îmi spun :
- De ce nu vă schimbaţi ? De ce nu sunteţi altfel ? Nu vedeţi că nu sunteţi îndrăgită ? Nu sunteţi populară! Nu vă gândiţi la treaba asta ?
- Tinere , scopul meu nu este să-ţi fiu dragă ! Ar fi foarte simplu pentru mine ! Am învăţat asta !