... apă , foc , apă , apă ...

- Viaţă/de/profesor ! exclamă admirativ , cu mirare şi înţelegere , un gălăgios de fel ce-a urmărit atent disputa mea cu un cârcotaş coleg de-al său .
- Doamna , hai că mi-aţi plăcut ! Aţi fost pe sufletu' meu ! Aveţi stofă de profă ! completează colega lui de la geam . Da , exact , cea cu diamant pe un dinte , cea care de obicei este deosebit de vulgară .
Chiar că-mi prind bine vorbele lor . Şi nu-i vorba doar că : altele de unde ? Că şi atât ar fi destul . Dar parcă au ceva curat , proaspăt , verde şi sălbatic . Chiar ...
Data trecută , la sfârşitul orei cu ei , n-am mai avut putere să mă ridic de pe scaun şi parcă nici aer . Noroc am avut c-au zbughit-o toţi pe holuri şi-am putut să-mi revin în linişte .
Acum mă simt ... bine . Mai am o oră la cealaltă clasa/de-a XI-a .
- Nu vă pot suferi ! N-am ce discuta cu dumneavoastră ! Oricum ştiu mai multe decât oricare din clasa asta ! îmi spune eleva , încă din deschiderea orei , aşezându-şi mai bine piciorul stâng peste cel drept , în timp ce continuă să tasteze mesaje pe telefon . N-am mai văzut-o de multe săptămâni .
E dureros cum sună . Aproape că mă sufocă dispreţul ei . Cred că am să i-l las .
Ştiu , sunt mai greu de îndrăgit , depinde şi de cine ... şi n-au trecut nici 30' de când mă simţeam ... altfel . Atâta energie irosită ... şi parcă prin ape tulburi un conţinut difuz şi obscur se zbate să se-nchege într-o poveste cu mine şi ei .
Parcă acum ar fi ... şi doar e vacanţă ?!