duminică, 24 mai 2009

Adresa

Ne-am cărat puţinul în alt bloc , la parter . Bine că nu mai urc la etajul 6 să privesc tâmp castanii ăia zăpăcitori de sub balcon ! Are gratii şi cabinet de psiholog la uşa de vis-a-vis ! biggrin
După ce s-au dus parfumul şi proprietăreasa cu banii , şi cu banii pe care iniţial i-a luat ca chirie şi după o zi a spus că-s doar o garanţie ... urât , foarte urât ! ... viciile ascunse au început să se arate : în aerul redevenit muced , petele rămase de la multe inundaţii au început să degaje mirosuri înţepătoare ; robineţii nu se închid ; bazinul W.C.-lui este crăpat ; bucăti mici de tencuială se desprind de câte ori închid uşa bucătăriei ; cheile şifonierului şi cuierul s-au rupt ; lustra , galeria şi interfonul au căzut ; insectele şi miasmele vin într-una de la ghena de gunoi de lângă geam ; luminile de neon îmi fac imaginea din oglinda şi aşa rece ... cadaverică . Eu nu sunt urâta aia ! eek Şi-atunci cine-i ?!
Viză , înregistrare în cartea de imobil ... nu ! Nu vor să se complice . În curînd ne vor expira buletinele . Care-i adresa mea ?
Ştiu , am una ! O găsesc cu Google ! Numai de n-aş uita cum mă cheamă !
Şi uite-aşa mă întorc aici să-mi regăsesc identitatea !
Dacă mă uit cu atenţie la frunzele din drepul geamului şi la jocul de lumini de printre ele , nici nu mai observ gratiile ! razz Şi în semiîntunericul camerei par chiar drăguţă ! razz Clar ?

5 comentarii:

Anonim spunea...

mira
ma bucur sa vad ca indiferent de greutati sunteti in stare sa vedeti partea frumoasa a lucrurilor :)

Margot spunea...

:) ... mă supraapreciezi !
Nu pot să nu laud nişte ciori de prin copacii aştia ! De cum se crapă de ziuă încep să croncăne de zici că nu-s normale , cârâie atât de haios , cu atâta înverşunare şi energie ... sunt tari ! Este interesant să ai ferestre sub copaci ... poate de aici şi îndemnul "să nu vă faceţi case mai înalte ca arborii!"

Anonim spunea...

mira
cum spuneam... :)

Anonim spunea...

mira
ce mai faceti? cum vi se mai pare apartamentul? :)

Margot spunea...

Eu ... mai nimic , formă de viaţă latentă .
E întunecos , rece şi cam umed . Câteva flori au început să se îngălbenească .
Deşi stau de peste douzeci şi cinci de ani prin casele altora , tot n-am deprins exerciţiul adaptării rapide . Dimpotrivă , înaintând în vârstă , îmi este tot mai greu să-mi suport dezrădăcinarea .
E adevătat că frunzele copacilor m-au făcut să mă simt cumva "acasă" , oriunde le-am întâlnit , dar ... acum sunt un ciuline ! :))