Hoinari pe coridoare

De obicei clasa celor de-a/XIII-a o găsesc goală . Vrând-nevrând m-am obişnuit cu figurile elevilor de pe la alte clase care-şi aşteaptă profii pe holuri .
Uite-l ! Flancat de doi agenţi de pază , se ceartă iar cu o profesoară :
- Am să-l calc pe cap ! Îl strivesc ! ţipă şi faţa îi pare pocită în chipul răului , al urii . Bucăţi îl fac !
- D-l dir. a hotărât să nu mai intri în şcoală decât dacă vii cu părinţii , îi spune profa .
- Nu-i treaba lui ce fac eu în afara şcolii ! Să-şi vadă de-ale lui ! [...]
Tremură furios şi roşu . Agenţii tac şi privesc în gol . Nici nu prea au cum interveni . Eu îmi văd de drum . Mă pot plimba în jurul şcolii . Câteva ore ! Da . Sunt mulţi copaci pe aici . Şi înmuguriri .
Uite-l iar ! Se ceartă cu portarii acum . Nu-i dau voie în şcoală . Nu-mi place că i-au mutat furia din şcoală în drum . A rămas aceeaşi otravă , de data asta şi nesupravegheată ! Aş vrea să-i spun ceva , dar nu cred că se cade , nu-i elevul meu , nu-l cunosc , nu mă cunoaşte . Da , n-ar fi în regulă să abordez tineri furioşi pe stradă .
Din cănd în când loveşte cu piciorul poarta şcolii . Are mănuşi negre din piele , fără degete . Dă din mâini , telefonează , agită pumnii . Şi-a chemat "tovarăşii" . Au scutere şi haine negre . Toţi sunt agitaţi . Înjură cu sete .
Am trecut deja de trei ori pe lângă ei ! Câte filme or fi văzut ? Cred că ar fi simplu dacă ar fi cineva care să ştie ce să spună ... fir'ar ea să fie de otravă ! Şi acum sunt şi prea mulţi ! Dar eu am timp şi oricum n-am alţi elevi ...
Încă o oră . Pleacă . În sfârşit ! Demarează în trombă ! Pfff ! Câtă gălăgie ! S-au plictisit să-şi aştepte victima . Mie tot îmi pare rău că n-am ştiut ce-ar fi fost mai potrivit să spun , să fac , altceva decât să-i supraveghez de la distanţă . Profă amărâtă ce sunt !
Altă zi . Iar e goală sala la a/XIII-a . Dar ... uite-l ! E singur pe hol , rezemat de un calorifer . Uşa clasei în faţa căreia stă este scoasă din balamale şi atârnă rezemată de pereţi . În sală se văd două fete aşezate pe bănci legănându-şi picioarele .
- N-am elevi ! îi spun cu năduf oprindu-mă în faţa lui . Am ghinion !
Ridică din umeri măsurându-mă suspicios . Tu ai ore ?
- Mda , dar n-am profă !
- Lasă c-o să vină ... , încerc să-l consolez în glumă . Dă din mână a lehamite .
- Asta-i uşa clasei tale ? îmi fac de lucru contemplând-o , de parcă n-aş fi auzit că au acest obicei de a o scoate şi a o ascunde , ca apoi să spună că vreo profă a plecat cu ea . Amărâţi şi voi ! oftez .
Mă aprobă clătinând din cap . Ce privire curioasă şi nedumerită are ! Nu ştiu ce să spun mai departe , dar nici să plec ... fac un pas , doi ... mă întorc iar spre el ... îl privesc ... chiar ar putea fi atât de agresiv ?!
- Te-am văzut într-o zi tare supărat ...
Mă priveşte lung , cam a ... "ce vrei , fă ?" , dar îi zic mai departe :
- Da , cred că erai tu . Te certai cu o profesoară ?! Apoi te-am văzut supărat lângă nişte prieteni cu scutere . Tu erai ?
Nu-i place . Se întunecă si privirea i se ascute înspre mine de sub sprâncene .
- Mda , îmi răspunde ţâfnos şi încruntat .
- Erai supărat rău !
- Mda !
- Te superi des aşa rău ?
- Da !!! şi sună mai ceva decât "ai grijă !"
- ... ... dar nu eşti rău , nu ?! insist cu încăpăţânare şi timidă curiozitate .
- Nu . Nu sunt rău . Şi chiar i se aşterne pe faţă un zâmbet blând şi înţelegător ! Acum arată ... altfel !
- Bine ! îi răspund victorioasă plecând .
-