Nu ştie despre ce-am vorbit eu . A venit abia acum , spre sfârşit de semestru , pe la ora mea .
- Cum să vă explic ... eu n-am ce căuta aici ! îmi spune elevul . Nu mă interesează meseria asta . Eu am terminat generala cu 8.50 , dar m-a lăsat profa/de/franceza corigent , că nu i-a plăcut mutra mea , şi ... de aceea am ajuns sa fiu distribuit de calculator aici .
- Ştii ... nici eu nu trebuia să fiu aici , profesoară la SAM ! îi răspund cu un năduf pe măsura nemulţumirii sale .
În sfârşit ! Au tăcut toţi cei patru elevi prezenţi la oră . Mă cântăresc . Apare o urmă de mirare şi nemulţumire pe chipurile lor . Bravo !
- Cum vi se pare că sună ? continuu . Aiurea , nu ?
-
- Se pare că niciunul dintre noi nu ar fi trebuit să fie acum aici . Ce facem ? Stăm să ne plângem sau reparăm ceva în bucăţica asta de timp şi spaţiu în care am ajuns ?
-
miercuri, 27 ianuarie 2010
Oameni şi locuri
Etichete:
Jurnal de scoala
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
oare cati am ajuns in acea bucatica de timp si de spatiu care ni se potriveste?!; greu de spus; foarte foarte putini oricum, ca si cum am fi fost distribuiti de un calculator doar ca sa umplem golurile dintr-un puzzle imens si nu dupa “mediile” pe care le-am obtinut de-a lungul vietii, dupa ceea ce meritam sau ne dorim….. dar vorba ta, acu ca tot am fost repartizati trebuie sa facem ceva cu felia asta de viata care ne-a fost data in grija, asa cum e ea…… :) :(
poate ca unii vor sa-si gaseasca exact locul potrivit in puzzle.
per ansamblu viata/puzzle-ul ar cam trebui sa aiba un anume aspect...ca noi nu reusim sa-l si creem asta-i partea a doua.
intr-adevar nu ne ajuta cu nimic vaicarelile.
deci nu ne ramane decat sa privim intotdeauna inainte, sa gandim pozitiv si sa ne pastram speranta. mai departe....fiecare cum poate.
Cristina , tu-mi pari atât de colorată şi veselă , de-i musai ca locul tău să fie într-un peisaj de primăvară . :)
Da , Moşule , puţini nimeresc potriveala . Restul _ ori pribegesc , ori cioplesc locul să-i cuprindă mai bine . Ţie , Moşule , cred că multe timpuri ţi s-ar potrivi , iar locurile le-ai şlefui uşor din condei . :)
Oare cum de-aţi ajuns voi să treceţi pe aici , pe la bucăţica asta de blog ?!
Ia primiţi fiecare câte un zece rotofei , să-i rostogoliţi cercul şi să-l împingeţi cu băţul peste toate necazurile , pâna s-or bătuci bine şi-or plesni de ciudă văzând atâta joacă !
Să aveţi grijă de voi , dragii mei ! :)
:)chiar asa si sunt. rareori ma intristez. si atunci cand o fac, imi trece repede.
cu alte cuvinte, multumim pentru 10! inca un motiv sa zambesc si mai mult :)
acum e randul meu sa spun ca te pricepi. in luna aprilie am venit pe lume :P
:) ... e meritul tău şi-al primăverii .
Trimiteți un comentariu