Vara-n tren

E vară . Atunci e clar ____ şi-n cartier e ca şi-n tren !
Intercity ... nu aveam de ales , doar el circulă la ore potrivite !
Vagonul n-are compartimente , e ca o stradă din cartierul în care locuiesc . Acolo unde-mi este locul miroase a putrefacţie şi scaunul este umed . Nu sunt alte locuri libere , nu am de ales .
Omul din faţa mea este grav bolnav , din când în când se îneacă şi saliva îi curge printr-un tub ce comunică din gât cu exteriorul . Este însoţit de fiul său , şi el în vârstă . Sunt îmbrăcaţi foarte gros , deşi este caniculă . Privirile lor sunt reci , goale .
Alături ... un june în pantaloni scurţi cadrilaţi şi-a scos sandalele , picioarele şi le-a urcat pe banchetă , le mişcă degetele şi le mângâie părul în timp ce discută la telefon cu fetele probleme de suflet .
Plec la capătul vagonului . Este bine lângă W.C., nu miroase ! După un timp , grobienii încep să se întreacă în aruncarea privirilor provocatoare chiar de la celalalt capăt al vagonului , către singura ţintă din capătul holului , adică eu . Deh ... stau rezemată de peretele W.C.-ului privind aiurea de mai bine de jumătate de ora ! Trebuie să mă întorc .
Junele mi-a ocupat locul . Găsesc altul .
După încă o staţie , culoarul este aglomerat , oamenii sunt nervoşi . Junele este terminat ! S-a dus de multe ori la toaletă şi-şi ţine mâna la nas ! Cine ia locul altuia ...! S-a încalţat şi e pleoştit ! Chiar mi-e milă de el . Şi de mine . De-am ajunge odată ...
Da ... "îi vară" ... şi-aici situaţia e clară ... "da' unde noi să ne grăghim ?" Aici ?!