Bătând şaua

Dacă ar fi să mor scriitoare de succes , nu cred că m-ar interesa ritualurile înmormântării mele ( mă bate gândul incinerării ___ pare mai ieftin şi igienic ) , dar aş dori o viaţă frumoasă poveştilor mele . Nu mi-ar spune ceva numarul de coroane , de însoţitori pe ultimul drum , nici cei ce stau să-i numere , nici ora sosirii lor la înmormântare , dar m-ar încânta să-mi ştiu textele scrise îngrijit bucurând cititorii .
Trist ar fi ca un amărât , pentru care chiar să-şi cumpere o carte pe an este un lux , să găsească între coperţi o atmosferă sfârtecată de lipsa semnelor de punctuaţie , de lipsa unor majuscule , de amestecarea rândurilor din diferite capitole , să-l văd chinuindu-se să-şi dea seama cine vorbeşte şi de unde a apărut personajul . Oare ce ar crede despre editor ?
Am încercat să corectez textul în timpul lecturii , dar am renunţat repede , stricam vraja poveştii , mutilam cartea .
În locul cărţii poştale ce însoţeşte inutil volumul , fiind greşit concepută , mi-aş fi dorit anexată o erată însoţită de câteva cuvinte adresate scriitorului şi cititorilor .
Ce-or fi crezând editorii ? Sunt ediţiile de lux doar obiecte de decor pentru snobii care oricum nu le citesc ?!
Pâna una alta ... bine ca nu sunt scriitoare , şi nici o bătrână bogată . Sâc ! Dar este trist că nu mai îndrăznesc să mai cumpăr o a doua carte!
O să-mi treacă până la anul , nu-i prima dată ... doar că acum m-au cam supărat rău cu reclamele lor ... nişte corbi sau nişte oameni grăbiţi ?!