Cenuşăreasa

Articolul Boyarului mi-a adus aminte de o poveste . Cândva ... demult ...

Intru în sala scufundată în semiobscuritatea cu nuanţe roşietice , cu reţinere , cu senzaţia de vinovăţie , ştiindu-mi mintea încordată în încercarea de a se debarasa de ideile preconcepute despre ce va fi .
Nuanţele se schimbă după o logică pe care nu o pricep şi chipurile ce le reflectă par schimbate faţă de ce ştiam la ore , de parcă luminile ar fi estompat sau accentuat , după aceeaşi logică neînţeleasă , unele trăsături . Chiar şi gesturile par a avea alte semnificaţii .
Câţiva elevi vin să mă salute , ne strângem mâinile , ne atingem obrajii şi chiar am un timp senzaţia că bucuria întâlnirii este reciprocă . Mă îndeamnă să intru în horă . Nu vreau .
Argumentul că toate profesoarele dansează nu mă ajută deloc . Mă bulversează , îmi aduce aminte că ştiu ce va urma . Categoric nu vreau să mă prind în vârtejul horei . Nu vreau .
Ştiu , am început cu stângul . Încerc să repar ce se mai poate , spun : că este prea mult pentru mine , că este o muzică pentru tineri , că poate mai târziu ... pe ritmuri mai lente ...
Manelele încep să curgă în ritmuri obsedante , învârtindu-se la nesfârşit în cerc , în plan , pe podea . Ritmurile lor depăşesc iar ritmul meu interior , îmi strivesc încercarea de a mă integra în acest spaţiu . Mă simt deja obosită .
Elevi şi profesori dansează în vârtejuri animate de energia bătăilor de tobă . Mă simt bătrână , şi mai rău , nu cred că am fost tânără vreodată .
Ţinute elegante sau costumaţii deocheate , trupuri suple sau burţi revărsând goliciune , gesturi sincere sau mişcări groteşti , fiinţe timide sau măscărici pozând în eroi cu sexapil ... dar peste tot ... tinereţea căutându-şi făgaşul spre împlinire .
[...] Au început să apară sticlele cu alcool . Începe să nu-mi placă deloc . Un bodyguard îmi observă privirea şi încearcă ... dar simt că ştie că este depăşit de situaţie . Nonşalanţa cu care se bea , cu care se fumează , nonşalanţa mişcărilor devenite între timp lascive ...
Am rămas singură cu ei şi cu doi agenţi de pază . Nici nu mai contează de ce . Manelele continuă să se reverse ... Mi-e urât . Nu mai suport atâta fum . Îmi cumpăr ţigări şi brichetă . Mîinile îmi tremură şi-mi dau fumul în ochi . Nu mi-a ieşit figura cu nonsalanţa . Perseverez . Doar sunt mai rebelă decât ei !
Un seralist vine să-şi negocieze notele promiţându-mi în schimb o brăţară . Scap uşor !
Un alt elev îmi aşază pe masă o sticlă de suc . Are şi pai ! Îmi face semn din cap că-i pentru mine !
E categoric . Nu acceptă refuzul ! Scap greu !
Altul se aşază lângă mine în timp ce privirile îi alunecă dincolo de masă , pe brunele corpuri şerpuitoare îmbrăcate în alb mulat peste puţinul ce-a mai rămas nedescoperit . Îi sugerez să plece să danseze ! Îmi explică înţelept că astea-s cu bucluc ... au supraveghetorii lor undeva mai încolo ...
Mulţi au aerul unor cunoscători de mistere . Cred şi eu că trebuie să fii stăpânul unui secret pentru a-ţi vrăji partenera de dans în timp ce fumezi şi mai ţii într-o mână şi o sticlă ! Şi vraja ? Sau asta e şmecheria , să nu te laşi vrăjit ?! Ar trebui să discut cu ei despre formele indiferenţei şi efectele ei ! Altă treabă n-am ?!
Sclipiri de lumină albastră şi sunete obsedante descompun mişcările în fragmente fosforescente şi gândurile în frânturi _____ un puzzle . Mă trezesc încercând să recompun imagini şi să descopăr armonii .
A trecut timpul . Plec .
Prin aerul rece hainele se transformă în mătăsoasă rochie de bal , iar bocancii ... vai ! cu tălpile goale !
Ce frig şi frumos este !