Vitraliu

Fereastra dă înspre nişte copaci sub care se adăpostesc uneori pensionari ce joacă table şi deapănă snoave . Vreau , nu vreau , le aud şi ajung să mă uit printre frunze căutând firul poveştii .

- O ştiţi pe aia de la patru ? Grasa aia la care se văd toate . Cine-o mai ia pe aia ?
Aici vocile încep să se amestece şi înţeleg doar că părerile sunt împărţite cu aprindere în timp ce zarurile continuă să fie azvârlite fără oprire .
- Ei , taci ! Se găseşte cine , n-ai tu grijă ! disting în sfârşit o voce autoritară care-mi susţine părerea , deşi nu cunosc povestea .

- Bunicule , azi nu mai vreau să mănânc dude , anunţă o voce subţire de fetiţă .
- Nici nu mai sunt .
- De ce ?! Le-am mâncat pe toate ?
- Le-au mâncat păsările .
- Uite acolo sus mai sunt .
- Nu ajung acolo .
- Îmi plac dudele . Aş vrea să mă cheme Duda . Stai ! Am o pată roşie pe rochie . Şterge-o !
- Nu o vad .  Aşa e rochia ta roşie .
- Şi dacă mă cred păsările dudă ?
- Te păzesc eu .

Îmi place fereastra asta . Aş lua-o cu mine .

sursa foto