Orbecăind

Poate că vestea cea bună ar fi că am luat cea mai mare notă la disciplina pentru care am concurat . Dar nu-i a bună , pentru că nota este sub şapte . Cu alte cuvinte sunt un fel de chioară în ţara orbilor . Bănuiam !
Este pentru prima dată când particip la acest tip de concurs pentru această disciplină . Am observat că de mai mulţi ani rămân aceste posturi libere , pentru că nu se prea trece de pragul notei de şapte . Dacă în ditamai ţinutul nu găseşti pentru un anumit domeniu măcar un singur prof care să ia peste şapte ... naşpa ! Înseamnă că suntem mulţi neghiobi . Sau că nici nu suntem . Nu ?!
Nu-i putem învinui pe cei care caută sau instrumentele cu care caută ! Nu-i corect aşa ceva ! Trebuie să ne recunoaştem limitele dacă vrem să le depăşim .
Nu cred că evaluatorii au un interes ascuns în a păstra ani de zile posturi neocupate pentru redistribuirea orelor în cadrul catedrelor . Şi nici nu pot să cred că instrumentul de evaluare n-a fost conceput corect în privinţa validităţii , fidelităţii şi obiectivităţii în măsurare şi că nu-şi mai îndeplineşte bine funcţiile , având chiar efecte negative .
Poate că ar trebui importaţi profesori ! Poate că ar trebui închise unele şcoli ! Chiar şi multe facultăţi ! Oare cine ar mai trebui să-şi pună întrebări în legătură cu asta ?! Pfff ! În afară de mine ! Eu mă chinui să scap de răspunsuri . Mă otrăvesc .
Dar mă gândesc la sutele de elevi ce vor avea astfel profesori , ca de-alde mine . Îmi pare rău pentru noi toţi . Eu mi-aş fi dorit să le pot oferi un exemplu mai bun , dar ... atâta pot ! Am obosit iar .
Rămâne pe altădată ! Sau pentru alţii !
Nu-i aşa ?