Rezbelnicii

Simţeam de mult timp că voi pocni până la urmă  pe unul dintre toţi cei care aruncă vorbe fără căpătâi pe lângă mine , doar că erau aşa de mulţi ... pe stradă , în autobuze , în şcoală ... copleşitor de mulţi ! De să-ncremeneşti în faţa mulţimii atotputernice ! De unde să începi ?
Pauză . Băieţii îl împing în joaca lor cu tot cu masă şi scaun , chiar dacă el este înalt şi pare puternic , bine ancorat de podea cu picioarele larg desfăcute de-i ies pe sub masă pe culoarul dintre bănci.
Se ridică senin şi-mi zic că-i bine , dar după câţiva pumni daţi colegului său , chipul i se întunecă şi i se schimonoseşte în figuri de şmecher . Urmează alţi pumni , câteva tălpi sus plasate şi nelipsitele băgări ... în seamă ...
C-o falcă-n cer şi una în pământ îl oblig cumva să se retragă spre colţul clasei .
Nu , nu ştie câţi ca el aud în fiecare zi . Probabil că nici nu-l interesează , ţine de sensibilităţile mele . Mă priveşte sfidător .
Îi dau o palmă peste obraz .
Cu câtă furie mă piveşte ! Nu-mi pasă . Poate să dea şi el . N-am să mă feresc . Oricum suntem cu toţii în mocirlă !
E o linişte de gheaţă . Ceilalţi stau nemişcaţi undeva în spatele meu . Îi simt . Nu-mi pot dezlipi privirea de a  lui . Iar mi s-au umezit ochii şi-mi tremură buzele .
- Poate ar trebui să mergi la o fermă să-ţi rezolvi problemele . La mine ai deja un 9 şi doi de 10 !!!
Se uită la mine ... mult se uită la mine ... îl las să plece .
- Dar el a început ... , continuă tolănit pe scaun .
- Scoate-ţi mâinile din buzunare şi strânge-ţi picioarele când vorbeşti cu mine ! plusez . [...]
Face ce-i spun . Băiat isteţ ! E un început bun , că doar n-o sa mă lupt cu oricine ! Nu , sunt prea şubredă pentru aşa ceva .
Să fii atent , Dimitrie !