Cu bacul , cu pluta ... nu contează !

Vremurile-s tulburi cu altele  . Cine mai are timp de ce se-ntâmplă cu şcoala şi gânduri bune pentru ce-ar trebui să fie acest examen ?
Mergem cu japca la supravegheat . Semnăm cereri şi solicităm participarea , dar după ce înţelegem cu ameninţări că nu-i altă cale de ales .

Domnul elev din ultima bancă , cel cu părul grizonat , cu mustaţă şi ochelari cu ramă metalică peste privirea vicleană , cu burta mare ... cu tot ce trebuie unei figuri de om obişnuit cu traiul uşor , de om aflat doar în vizită peste tot , îşi aşază cu îndrăzneală palma pe umărul meu , apoi şi-o lasă să coboare încet mângâindu-mi şira spinării . Neinspirată mişcare ! Orice-ar urma să-mi spună îmi va părea de rahat .
Începe să-mi murmure hârşit :
- Câti suntem ? 24 ? Prezenţi 22 ? Hmmm ?! Avem şi noi o atenţie ... am strâns de la fiecare ...
Offff ! Nu poţi să-i pocneşti pe ăştia , nu se cade ... eşti profă ! De parcă ai fi târfă ! Trebuie să taci şi să le oferi un bun exemplu de rezolvare a situaţiei .
Mă retrag brutal spre cealaltă latură a catedrei , cel mai bine ... spre camera de supraveghere ... cred , dacă functionează şi este poziţionată corect !
- Ei , mai glumim şi noi ... dacă se poate ... se poate ...
- Nu suntem aici să glumim unii cu alţii , îl reped acră .
Ne rămân  trei ore ca să ne supraveghem cu reciprocă repulsie !

Am şi eu , în sfărşit , noroc . Trag biletul salvator . Şi colega cu care am supravegheat în prima zi . Avem de monitorizat holul si W.C.-urile . Este mai uşor .
Văd şi aud , fără să vreau , şi ce este prin săli . În unele este bine , în altele nu . N-are rost să-mi fac inimă rea pentru ce nu pot schimba . Măcar să am grija de W.C.-uri şi de hol , asta-i pătrăţica mea de prof acum .
Elevii vin des la toaletă . Cred că mulţi ... degeaba ! Încă din primele minute ale examenului este dibuit telefonul de sub ţeava W.C.-ului . Telefon frumos ! Subţire si cu carcasă vişinie . Oare îl va mai revendica cineva ? Cum ar arăta cererea ?  Eu nu găsesc decât fiţuici , un memorator/de/fizică , un caiet de notiţe ... apar din când în când ; uite că s-a adunat ceva mizerie ! Din şase cabine , în trei nu mai curge apa , mirosul şi imaginile closetelor pline ni se întipăresc pe creier .
Căpătăm câteva clipe de răgaz .
- Îţi zic , dacă păţesc ceva , mi se destainuie colega , ... mustăciosul de la geam , îl ţii minte ? Ne-am întâlnit la ieşire ,  m-a oprit şi m-a ameninţat , nu mă lăsa se trec . Dacă mai face ... îl reclam ! Îi ştiu numele şi am găsit date despre el ... [...]
Miroase urât , deşi ţin la nas un şerveţel umed , parfumat . Mirosul s-a pitit bine în memorie . Îl spurc pe individ , cum mă pricep , dar nu cred c-o ajută . Este supărată . Urâtul a încercat să-mi spună şi mie ceva , că se bucură să mă ştie la W.C. şi nu în clasă , dar n-a avut spor . Sunt atât de acră încât n-are haz să-ţi pierzi timpul cu mine .

Deodată încep să înţeleg puţin din conţinutul lucrării care avea doar trei rânduri în momentul predării . Spunea :
Subiectul_I : Sinonime pentru pace şi uimire sunt război şi mirare .
Aşa este . Le-om duce toate ... de e pace , de-i război ... nu contează ! Suntem inerţi . Dar de unde atâta nedumerire pe capul nostru ?!
Subiectul_II : În primul rând , calităţile omului sunt de mai multe feluri , dar degeaba ai calităţi bune dacă te porţi urât cu cei din jur  .
 Aşa este , putem fi oricum  ... oricum suntem nedumeriţi şi inerţi , numai să ne purtăm frumos ... adică , frate , totul până la respect !
Eu doar cu calităţile mele nu m-am lămurit care-i treaba ... am ?! n-am ?! de care sunt ? ce mă fac cu ele ?
" Nu/e de ajuns să ai mari/calităţi , trebuie să ştii cum să le foloseşti cu rost . " - Lucian/Blaga
Belea subiect ! Nu pot să-l rezolv . Şi au trecut atâţia ani !

Apele/profilor

- Nu vă supăraţi , aş putea să vă întreb ceva ?
- Spune ! îl îndemn binevoitoare pe elevul aflat în pauza dintre proba/audio şi cea/scrisă la o limbă/străină .
- De unde aveţi sticla cu apă ?
Oare vrea să-i dau apă ? S-a încălzit . N-am de unde să-i aduc ... dar pare să fie ceva mai important după expresia figurii , aşa că-i răspund cu atenţie la detalii :
- De la staţia de metrou/Piaţa/Unirii , de la un chioşc aflat la ieşirea spre ... [...]
- Am înţeles , mă opreşte din explicaţii . Noi am/strâns nişte bani pentru apa profilor/de la/supraveghere şi voiam să aflu ce s-a întâmplat cu ei .
  Nu ştiu . Şi nici nu ştiu cum să-l conving că nu ştiu .
- Uite , eu am apă/Borsec , colega mea are apă/Dorna ... am aruncat bonul şi am rupt eticheta galbenă cu preţul ... 
- Nu-i nimic .
Ba este . Şi este tulbure .
Şi totuşi proba decurge în linişte , fiecare îşi vede de treaba lui . E-atât de simplu ... de ce-or tulbura unii apele ?