Aproape

Un om care a îndrăgit morile ...  profesorul meu de morărit ... s-a stins ieri , s-a cernut fin .
Mâine va fi înmormântat .
Am apucat să-i urez sărbători cu bine in Ajun/de/Crăciun şi mi-a răspuns , câteva cuvinte . Era online ca o lampă de veghe .
Mi-a răspuns în vremuri în care foarte rar îmi mai răspunde cineva , chiar la o urare de bine .
Întotdeauna a ştiut să ajute , mereu era în laborator , camăruţa aia cu planşete de la ultimul etaj al facultăţii , când aveai nevoie de o idee salvatoare .
Când s-a terminat cu zilele de sărbătoare ... a plecat . Încet . Întotdeauna a fost o prezenţă discretă , sobră şi caldă în acelaşi timp . Mereu mi-a fost teamă că va veni şi ziua asta ... şi că eu n-am făcut sau n-am zis ceva ce-ar fi trebuit ... mereu l-am văzut ca pe-un tată ... m-a îndemnat să plec din sat , să mă duc într-un oraş necunoscut şi îndepărtat , dar în care ştia că era undeva nevoie de cineva ca mine , că de asta am învăţat ceva ... nu să-mi fie frică ...
Da , am învăţat ...
Să i se cearnă toate aşa cum şi le-a dorit !
Eu ... mereu aproape ...

sursa foto