Carla

Dacă n-aş fi surprins-o de câteva ori privindu-mă blând , cu capul într-o parte şi rămasă pe gânduri de-ai fi zis c-a auzit vreo mare înţelepciune din parte-mi , aş fi crezut că-i lipseşte o doagă .
Deşi o cheamă Maria , m-a îndemnat să-i spun Carla .
- Du-te , fă ! Păduchioaso ! Nespălato ! Nu te pot suferi ! se dezlănţuie Carla către colega ei din ultima bancă .
- Las-o să vorbescă ! N-o mai întrerupe ! încerc s-o opresc .
- Da-i proastă ! Nu ştie să vorbească ! Ce i-aş face de-aş fi profă ! Ce rea aş fi !
- Taci ! Aici eu sunt cea mai rea ! Ai înţeles ?! mă trezesc ţipând la rându-mi către ea .
- Păi dumneavoastră sunteţi ... bună ... , îmi spune nedumerită şi indignată , de parcă aş fi grea de cap .
- Şi ce n-ai înţeles ?!
-

La ultima oră de-a mea la care a fost , i s-a facut rău după ce a vorbit la telefon cu mama care a anunţat-o că tatăl ei vitreg s-a întors acasă .
- Ce mai face Carla ? o întreb pe una dintre prietenele ei .
- Nu ştiu . Nu s-a dus acasă . I-a fost frică să n-o bată ta-su . E nebun rău !
- Dar se simte mai bine ?
- ... nu ştiu .

Numai bine , Carla ! Mai bine vii să ne mai certăm puţin şi să te văd din când în când nedumerită , ca şi când eu aş putea spune ceva care să dea de gândit , da ?! Hai !

sursa foto