Tot mai mulţi povestesc frumos şi tot mai mulţi încep să nu-mi spună mai nimic . Parc-am trăi în lumi foarte îndepărtate unele de altele , fără nicio legătură . Ce-o fi ?
- Unde-i Marta ? Ştiţi ceva de ea ?
- E-nsărcinată . V-am mai spus şi data trecută ! mă taxează înveninată Carla , colega ei de bancă .
- 
Am crezut că glumiţi .
- Nu ! Nu ! Nu ! mai intervin şi altele care abia asteaptă să muşte . Şi continuă care cum poate :
- Nici nu ştie al cui e copilul !
- N-are mama şi ta'su-i cu dungă/roşie/în buletin . Şi nu ştie încă !
- N-aţi văzut cum rămâne cu privirea uneori ? Aşa fixă ! Cred că şi ea-i nebună ! N-am putere să le opresc . Sar cu gura precum o haită flămândă.
- Ştiţi ce-a făcut ? Şi-a dat cu pumnii/în/burtă . Acum i-au apărut două umflături .
- Asta-i aproape/crimă ! apuc să spun şi ele continuă scârbavnic . [...]
Şi chiar de n-ar fi adevărat ce-mi povestesc ... nu-mi găsesc rostul . Ar fi nevoie de ajutorul unor oameni puternici ... poate de psihologi , medici , avocaţi , politişti , artişti , scriitori ... de oricine altcineva decât de mine . De unde să-i iau ? Eu ar trebui să vorbesc despre ... altceva .
- 
Nu-i an în care să nu întâlnesc astfel de cazuri . Oare de ce nu folosiţi metode/contraceptive ?!
- Ce-i aia ?
-
Şi dau iar pe apa sâmbetei bălăriile pe care ar trebui să la predau şi vorbesc despre ceea cred că trebuie spus acum . Lucru destul de nepotrivit ... sau nu ?!
duminică, 15 noiembrie 2009
Cursuri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
imi plac desenele acestea conturate asa din incheietura mainii… o linie ici, una colo; in prim plan un personaj din profil rotunjit din cateva gesturi, iar in fundal… in fundal o poveste fara sfarsit, o lume intreaga, oameni cufundati intr-o alta viata pe care nici macar nu o banuim adesea inchisa intre pereti de ignoranta si dezumanizare, dar toate avand un sambure de speranta, de optimism…
au inlauntru o flacara ce le face sa se imprime pe retina…
Moşule ,
Mă gândeam eu în seara asta , când copiii stau pândindu-şi ghetuţele , mă gândeam eu cum ar fi să te strecori printre toate greutăţile şi până la blogul meu ?!
Şi iată c-ai venit aducând un strop de culoare şi iarăşi o vorbă bună ! :)
Pe Marta şi Carla nu le-am mai întâlnit pe la orele mele în ultimele săptămâni . Nu ştiu pe unde rătăcesc şi tare mi-e necaz ...
Crezi că-i bine să-i obligăm pe adolescenţi să facă zece clase dacă nu-şi doresc acest lucru ?
Bine ... nu vreau să te ţin de vorbă , ştiu că ai mult de mers şi multe vorbe meşteşugite de dăruit .
Drum bun şi-o noapte frumoasă ! ;)
nu cred ca asta e problema margot, desi ai dreptate poate unii copii n-ar trebui sa fie obligati sa faca zece clase; dar eu cred ca problema e alta, societatea ar trebui sa le ofere inainte de toate conditii decente de viata iar scoala sa se coboare la nivelul lor si sa le ofere ceea ce au cu adevarat nevoie, nu sa-i abandoneze pe drum pentru ca sunt “prosti” si nu pot tine pasul…
imi place cum incerci sa mai carpesti tu treaba asta atunci cand poti….
sa-ti aduca mosul clipe de liniste si frumusete…
Moşule , Moşule ,
Până una-alta să ne depănăm liniştiţi poveştile ca nişte înţelepţi ce vor să mai trăiască prin ceea ce sădesc .
Altfel ... sistemul este prea bine sudat şi adaptat cerinţelor/internaţionale ca să-i poţi reproşa ceva . El nu abandonează pe nimeni . Îi ţine pe toţi captivi şi-i macină încet . Puţini scapă numai frumos şlefuiţi . E "curat" şi "malefic" .
Doar poveştile se mai pot strecura printre zăbrelele lui şi pot fi găsite rătăcind , de cei care le caută .
Moşu cu poveşti ... ce frumos sună ! :)
Trimiteți un comentariu