luni, 24 august 2015

2011/2015

-Acum?! Mai stăm și noi la o țigară...

Mă întorc din drumul spre ,,Ultimul/clopoțel” și-mi văd de treabă.

Când revin, este prea târziu, mulți au plecat și clasa-i vraiște: mese împrăștiate, sticle de plastic și pahare goale aruncate la întâmplare , resturi de biscuți și covrigei pe care nu i-a mai vrut nimeni.

Georgescu mă întâmpină cu un pahar gol:

-Luați și dumneavoastră ceva de pe aici. A mai rămas niște suc. Băi, puneți-i și doamnei niște suc!

O fată săritoare caută ceva printre resturi.Nu mai găsește.

Chiar aș vrea  să stau la povești, dar vorbesc între ei și-și fac planuri pentru noaptea ce vine. Trebuie să meargă într-un club în care se poate bea mai mult la un preț cât mai mic. Discuția este aprinsă, experiențele lor sunt diferite și bogate. Plec ușor, fiindcă nu-i pot ajuta cu nimic și sunt tristă. Așa mi-o fi felul. Mi-aș fi dorit să se întâmple cu totul altfel. Mă simt de parcă n-am știut să-mi fac temele, deși m-am străduit.


Firma de la care au fost închiriate robelele a făcut și diplome pe care elevii să le înmâneze diriginților la ultima întâlnire, doar că a mea a rămas în alb. Nu a scris nimeni pentru cine este și nici nu a semnat-o. Hârtie fără rost. O rup în bucăți mici și-o arunc.

S-a mai dus o promoție.   
Toamna va aduce un alt început. Este greu să-i mai dibuiesc rostul.



Sursa foto

Niciun comentariu: