- Vă povesteam anul trecul despre o/clasă pe care au desfigurat-o elevii . Acum au un alt/diriginte . În/clasă au apărut la geam mai multe ghivece cu flori . I-am întrebat cum de-au reuşit , fiindcă m-ar interesa reţeta şi pentru clasa/mea .
- Le dă note mai/mari ?! sare repede să răspundă Riţa , oprindu-se câteva clipe din butonatul telefonului .
- Mi-au spus că i-a rugat/dirigul , dar că/dirigul este prietenul lor , răspund cu grijă .
- Mamăăă , ce v-au lovit ! exclamă bucuroasă Riţa . Şi aşa de încântaţi sunt şi ceilalţi , încât pricep repede să plec şi să-i las mulţumiţi în pauză .
Cred că am alt rol sau joc în altă piesă , fără flori la geamurile clasei .
sursa foto
- Caut o soluţie ...
- N-am soluţii . Eu fac ce spun şefii să fac . Nu dau eu soluţii . Asta-i treaba altora .
Nu-mi pierd cumpătul . N-ai soluţii , dar ai cuie , gândesc .
- Am înţeles , dar aş vrea să mă ajutaţi să bat un cui . Un cui mic de care să agăţ un panou uşor de plută .
Îi arăt cam cât de mic şi-i zâmbesc încurajator .
- Unde-l vreţi ? Doar ştiţi că nu-i voie să batem cuie în pereţi .
- Ştiu . De asta am venit la dumneavoastră . Unde credeţi că se potriveşte , numai să am şi eu un panou în clasă .
- Şi cine păzeşte panoul ?
- ?!
- Dacă bat cuiul şi ei strică panoul , cine răspunde ?
-
Nu m-am gândit . E panoul lor , n-ar avea de ce să-l strice şi dacă-l
strică ... nu-l mai au , încerc să răspund evitând problema cuiului care
ar rămâne în perete .
- La ce vă trebuie panou ?
- Să punem hârtiile pe el .
- Până acum cum a fost ?
- Le-am lipit pe pereţi , pe dulap .
- Mda , n-ar fi rău .
- Doar un cui . Am pus panoului holz-şuruburi , am şi aţă să îl leg , doar un cui trebuie bătut .
- Nu . Trebuie două . Nu se poate cu unul .
- ?! Cum ziceţi . Eu mă mulţumeam şi cu unul .
- Bine . Să mergem .
- Acum e ora .
- Eu dacă am intervenţie , am intervenţie ! Nu-i treaba mea că e oră . Intru şi-mi fac treaba . Fiecare cu treaba lui . Acum merg .
Nu deranjăm . Sunt cuminţi , singuri , mulţi îşi ascultă apatici muzica din căşti .
Înţeleg
imediat de ce nu-i voie să baţi cuie . Răsună şi vibrează toată
clădirea pâna când cele două chiroane îşi găsesc locul în zid .
Niciodată nu voi îndrăzni să-mi recuperez panoul , este fixat prea bine .
Pâna şi elevii s-au dezmeticit şi cască ochii la chiroane , aşa că prind momentul să le spun de rostul panoului .
- Las aici orarul şi structura anului şcolar . Voi puteţi fixa mai departe , cu boldurile astea colorate , articole , desene , mesaje , informaţii .
-
Ce bine ! De acum putem să le lăsăm ălora de dimineaţă bilete ca să
şteargă tabla şi să adune gunoaiele . Ce bătaie-şi iau dacă le rup ! se bucură o elevă .
- 
Nuuu ! Nu-i condică de reclamaţii . Puneţi lucruri frumoase aici .
Au trecut zilele . Nimic nou pe panou . Nici tabla ştearsă şi nici gunoaiele în coş . Ca si pana acum , încep ora adunând sticlele , bucăţile de pâine şi pungile de pe langă catedră . Am obosit să-i cert . Le aşez în coşul aflat lângă tablă , sub panou . Nimeni nu repetă gestul meu , deşi au pe sub bănci destule gunoaie . Lumea spune că elevii aceştia nici nu pot , nu că doar nu vor . Nici eu nu pot să înţeleg treaba asta . Şi m-am ales şi cu două chiroane în zid .
Vine un timp când ideile încep să se lege greu , se-mprăştie uşor ca
nişte păsări speriate , grăbite să-şi caute-un ascunziş , un loc de
popas , un catarg înfipt în amurg ... şi te trezeşti aşa ... că n-ai decât unul sau doua cuie .
sursa foto
- Ai tu sufletul ăsta să o laşi ?! insistă uimiţi oamenii buni .
Nu înţeleg care-i treaba lui aici , dar mă mai uit , că nu degeaba s-or fi mirat . Tot nu văd altă soluţie .
-
N-am ştiut că este vreo problemă dacă nu există legatură între titlu şi
conţinut , insistă eleva să lamurească pe membrii/comisiei , care nu
pricep de ce într-o lucrare despre/Albă ca zăpada ar putea fi vorba doar despre personajele din/Capra cu trei iezi .
Mă uit bine la ea . Este adevărată . Adevărată şi liniştită .
O fi proastă , o fi sedată , o fi din altă lume ? Am din ce în ce mai des astfel de întrebări nepotrivite rolului meu .
- Probabil n-ai fost atentă . Ştiu că nu puteai să te trezeşti la ore .
- Am copil . De asta dormeam , îmi spune parcă sătulă şi ea de explicaţie .
Se pare că asta-i ceea ce ar trebui să-i rezolve problema .
-
Te-ai mai gândit ? Haaai , n-ai tu sufletul ăsta , nu-i aşa ?! insistă
oamenii cu inimi bune , generoase . Ce-o să facă pe urmă ?
Târziu
, reuşi să adoarmă . Căzu pentru câteva clipe într-un somn adânc . Se
făcea că praful şi pulberea îşi căutau locul . Acoperi iarba cu o faţă
de masă albă şi se aşeză pe o margine urmărind legănarea particulelor
fine . Nu se mai întâmplă nimic până se dezmetici obosită.
Tot n-a înţeles . A scris cu negru în loc de albastru . Îi/anulez foaia .
- Păi n-am albastru .
- Du-te şi fă rost .
- De unde ?
- Unde-ai vedea cu ochii ... încearcă la chioşc sau la director .
Face rost . Scrie puţin şi se termină pasta .
- Abia l-am cumpărat ... nu-mi daţi pixul dumneavoastră ?
- Nu .
- Şi eu ce fac ?
- Aşteaptă-l pe director , poate are o soluţie .
Am mai trimis înaintea lui încă trei după pixuri . S-au dus la director . Dar acum nu mai are voie să iasă să se plimbe .
Directorul vine şi oftează . Mai are un singur pix în buzunarul cămăşii . Îl oferă . Îmi pare simpatic omul ăsta , naiv , inocent ... frumos de-a dreptul ! N-am mai văzut .
Începem/examenul . Subiectul de întinde pe patru pagini . După niciun sfert de ceas , mai mult de jumătate dintre ei cască şi au ochii înroşiţi de somnul ce le dă târcoale . Şi mie îmi vine să adorm când citesc , dar mai ales la romanele politiste pe care le-am luat cu câte un leu bucata de la un anticar din piaţă ...
Din când în când , colega mea mai scutură pe câte unul de umărul cămăşii să vadă de-i este rău , a adormit sau aşteaptă , că aşa cum stau cu capetele pe bănci n-ai de unde şti .
Eu nu . Dacă ar adormi toţi n-ar mai trebui să stau cu grijă să-i/supraveghez .
După o jumătate de oră de chin scrijelit pe hârtie , o elevă îşi ridică chipul rezemat de bancă şi mă anunţă :
- Mi s-a terminat pixul . Ce fac ?
Imediat se dezmeticesc cinci , şase băieţi şi îi oferă fiecare câte un pix:
- Ia-l pe-al meu ! Ba pe-al meu ! Al meeeeu ! Eu !
Nu le mai trebuie . Au terminat lucrările . Au scris suficient pentru a promova la proba asta la care doar trebuie să fii prezent , spun ei .
- Linişteee ! ţip . Staţi pe loc !
Iau pixul unui donator , duc pixul , dau pixul elevei .
Scrie puţin . Termină .
Iau pixul , duc pixul , dau înapoi pixul elevului .
Suportăm cu greu trecerea timpului minim , obligatoriu de stat în examen . N-au ceasuri şi întreabă din două în două minute cât mai au până pot pleca .
Gata .
Aştept să predau/lucrările . Directorul ascultă la telefon un şef mare , apoi începe să caute ceva . Nici secretara şefă venită în grabă nu mai are cum să-l ajute . Scotoceşte pe la cele trei mese cu sertare din birou . Am zis eu bine că-i simpatic , mai ales aşa neajutorat cum pare . Ştiu ce caută , dar nu intervin . Găseşte , apoi îşi notează în agenda mare de pe birou indicaţiile de la telefon cu creionul mic şi tocit descoperit în capătul unui sertar .
Şi ăsta-i abia începutul sesiunii .
- Reţeta este în limba latină ! îl anunţă atât de afectată farmacista
, încât mă gândesc c-o fi vreun călător prin timp , rătăcitor
venit să-şi caute alinare printre noi în lipsa unor vremuri mai bune
printre ai lui.
Domnul are barba încărunţită şi pare firav ,
prea firav până şi pentru bastonul pe care mâna lui tremură când se
sprijină . Iţeşte de sub borul pălăriei ochi mari , nedumeriţi , rugători .
- Daţi-mi ce trebuie , spune liniştit .
- Reţeta este în latină ! ridică tonul farmacista . Limba latină ! Eu nu am medicamente în latină !
- Daţi-mi ce-i acolo de-mi trebuie , răspunde nedumerit călătorul .
- Eu nu am aşa ceva . Eu vă dau ce-mi cereţi . Mie să-mi spuneţi ce vreţi !
- Eu vreau ce trebuie acolo , încearcă domnul să o lămurească .
- Nu pricepeţi ? E-n latină ! N-am . Mie să-mi spuneţi ce vreţi şi vă dau ! ţipă doamna din spatele ghişeului .
- Du-te dracu' ! Mă duc la alta ! mormăie în barbă şi-şi vede de drum rătăcitul .
- Eiiii , dacă mă iei aşaaaa , nu-ţi dau nimic ! ţine să sublinieze doamna farmacistă , dar domnul este deja dispărut .
Poate în alte vremuri vom fi având mai mult noroc şi n-om mai fi inadecvaţi ca nişte latinisme rătăcite . Dar cum ajungem acolo până să obosim ?
Zi senină , coaptă , dar fadă , uscată şi fără parfum .
E buna aroma cafelei de la automatul din piaţă . Este motivul pentru care cumpăr zilnic zarzavat .
În pragul uşii de la
"Servicii funerare/NON.STOP" iar sta domnul cel gras , cu mustaţă neagră
stufoasă , pe un scaun mic din lemn . În lipsa clienţilor , mereu îşi mută
leneş privirea de la
fundul şi picioarele câte unei trecătoare la alta . Eu vreau să fiu.incinerată . Oare s-o uita şi
după mine ? Mă sucesc
să-l surprind . Se uită după alta . Are fler . Îmi place când îl văd în prag la soare , îmi spun ca-i ziua bună .
sursa foto
În prima.bancă de la geam ... bocanci înalţi ,
pantaloni mulaţi , cu talie joasă lăsând adânc dezvelite fesele deasupra
cărora spatele , dezvelit şi el de faldurile bluzei prinse undeva sus într-un singur nasture , a devenit scena pe care se înalţă un castel
fragil , cu turnuri subţiri şi cenuşii de-a lungul coloanei . În vârful
celui mai înalt turn este legată o fundiţă care fâlfâie . Are un chip
blond , mascat de şuviţe franjurate printre care mă priveşte câteva
clipe nedumerită , cu un amestec de îndrăzneală şi inocenţă , apoi îşi
continuă lucrarea .
O elevă cu un castel cu fundiţă scrie cu litere
frumos rotunjite o lucrare la.istorie , scrie continuu , fără să mă pândească şi asta-mi place mai mult decât orice observaţie legată de ţinuta.indecentă . De ce-o fi tatuat o fundiţă şi nu un stindard ? Vârste .
Toţi scriu . Scriu şi au chipuri deosebit de luminoase . Chiar există aşa ceva ! Stau cu ochii pe ei precum un cerber , dar îmi place să-i privesc şi vreau să-mi păstrez imaginea lor în minte .
În fiecare an , săptămîna acestui.examen mi s-a părut un calvar din care
nu poţi ieşi , eşti forţat să-l parcurgi . Trebuie să.declar că solicit să particip . De fiecare dată suntem trimişi în.unităţile acestor meleaguri vangheliene . Ne schimbăm locurile : eu vin la tine , tu vii la mine şi toţi rămânem în aceeaşi curte . Nu s-ar cădea să ne facem rău . Greu .
De data asta scap cu noroc , norocul de a întâlni.elevi care au învăţat şi care n-au gând de furat . Alţii nu . Sunt umiliţi şi necăjiţi . Nu mă pot bucura . Îi ascult şi-mi dau seama că n-aş fi rezistat atâtor hărţuieli .
- Mi-au zis că-mi pun.cătuşe.dacă mai vociferez , spune cineva .
-
Mi-a zis : "Ceee-i ? V-au speriat poliţia.şi.televiziunile şi acum vă
luaţi de noi ? Nu vreau ! Ia sa văd ce-mi faceţi ." , se plânge altcineva .
- Mi-a zis că
dacă aş fi.mamă aş înţelege . M-a supărat . I-am zis că şi copilul meu
dă astăzi un.examen şi că l-am îndemnat mereu să.înveţe , nu să.fure . Acum va trebui sa fiu martor.la.proces, povesteşte altcineva .
Şi tânguirile continuă . Nu-i nimic frumos .
- Să-mi bag p
a ! exclamă plictisit un bădăran.prof. , dar nu-i ţine nimeni hangul şi se cară altundeva .
Se caută.victime , vinovaţi ,
eroi , subiecte . Iar de nu-s , se inventează . Braţele hidrei flămânde bâjbâie
peste tot şi se mulţumesc cu orice . Stăm abătuţi şi le privim neputincioşi . Răul ştie să se ferească .
Îmi amintesc des de unul dintre foştii elevi . Nu-i ştiu diagnosticul . A venit de undeva în ultimul an.de.liceu . Nu putea să.scrie , nu.învăţa , nu participa.activ la.ore , scotea uneori un ziar gratuit şi citea sau punea capul pe o pernă pe care o avea mereu la el în geantă . Unii dintre colegii.mei susţineau că-i descoperiseră nişte calităţi , eu nu . Regimul.unităţii era unul tolerant , fiind bazat pe.taxe şi punând mare preţ pe imagine , relaţii.publice . Reproşându-i că nu mi se pare corectă atitudinea lui faţa de mine şi colectivul.clasei , mi-a răspus senin , ironic :
- Dacă societatea m-a acceptat aşa , dacă mi-a acordat aceste facilităţi şi mă susţine , dumneavoastră ce treabă aveţi cu mine ? Aveţi o problemă .
Aha , era inteligent ! Şi eu n-am văzut decât răutatea ! Să stea societatea liniştită că a.promovat . Şi ca el mulţi asemenea .
Ajungem cu greu în vacanţă . Alienaţi .
Se aud păsări ciripind , motoare nervoase şi cineva care înjură .
