Scotocind dupa fericire

Scotocind dupa solutii pentru a-mi alunga ceata si citind articolul lui Zuzu , mi-au revenit in minte vechi probleme :
.nivelul normal al starii de fericire ?!
.rolul mediului si rolul personalitatii in inducerea fericirii ?!
.aptitudinea de a gasi fericirea chiar si in cele mai neprielnice imprejurari ?!

In urma ...
Am ras cum n-am mai ras vreodata la scoala ... sau poate am mai ras vreodata , dar a fost atat de demult incat nu-mi mai amintesc .
E adevarat : elevii nu stiau sa calculeze cat costa o bucata de branza , am schimbat-o cu doua cafele , dar tot aia ... , nu era o problema de gust .
Nu stiam s-o mai rezolv .
Toti au ras .
Vorbele elevilor se-mpotriveau lumii : supa se servea cu "lesul" (= cadavru !!!), furculita avea "craci" , sticlele se desfaceau cu "dricul" ...
Toti au ras .
E adevarat : intreband ce fac atunci cand lucreaza si nu vin la ore un raspuns a venit ca un trasnet :
"_ ... merg printre mese si intreb clientii daca totul e bine ."
De-as fi fost clienta , n-as fi stiut ce sa raspund . Am plusat .
"_ Si ce-ti raspund la aceasta intrebare ? "
Tacere . Aici s-a rupt filmul .
Toti au ras .
Norocul meu ca stau la catedra si e doar una in clasa , ii mai ajuta pe elevi sa nu confunde clasa cu crasma ... uneori .
E adevarat : toate obiectele de inventar pentru servire au fost asezate gresit (moltonul peste fata de masa , furculita in dreapta farfuriei suport , paharul in stanga , scrumiera in stanga , ordinea de asezare a tacamurilor si a paharelor era exact , da' exact pe dos s.a.)
Totul era exact pe dos . ''Prea exact'' pe dos ca sa fie adevarat . Trebuia sa stii totul corect pentru a sti sa le asezi asa .
Mi-am zis ca le vin eu de hac si am sa reactionez exact pe dos ca sa stie ca stiu ce stiu ei .
Am ras .
Toti au ras .
Am avut o zi buna ... ?!
Imi amintesc cat am ras si zambesc .
Astfel de zile , zi de zi ...
Deseori ma gandesc ca sunt in felul meu un om fericit .