Papadii

Am vazut astazi multe papadii inflorite . Mi-au adus aminte sa zambesc .
M-au ajutat de cateva ori !

Intr-o zi in care m-am simtit strivita de ostilitatea unuia dintre liderii clasei si cand mi s-a parut ca nu mai pot face nimic , am inceput sa recit in loc sa trag apa .
Cu deznadejde si revolta , cu o resemnare provocatoare :
- "Printre cimbru si susai ,/Fir plapand de papadie /Nalta , greu , in varf de pai /Un banut de floare vie .
Norii lungi , pe sus , de plumb , /Nu-l ghicesc printre urzici , /Soare galben , cat un bumb ,/Rasarit printre furnici .
Doar farama de pamant ,/Care-l stie si cunoaste ,/Ii pastreaza chipul sfant /Cand un bou , trecand , il paste ."
Liniste ( de auzeai cum cresc frunzele ... de papadie !) .
Si ... vocea musculosului tunand din chipul deformat a tamp de ura :
- Adica ... ma faceti bou ... pe mine ?!
- Nu . Este doar o poezie de G. Toparceanu si se numeste "Menire" , este o parodie dupa T. Arghezi .
-Ba ati vrut sa ma faceti bou !
-Nu . Fiecare intelege ce vrea , de asta este poezie ! Cred ca voiam sa-ti vorbesc despre a fi papadie !
-Ba mi-ati zis ca-s bou !

Ce frumoase sunt papadiile la inceput ... de primavara !