Colţuri

- V-aţi îmbătat vreodată rău de tot ? Da' rău de tot?! loveşte isinuantă întrebarea însoţită de nelipsita privire impertinentă a elevului dintr-a XII-a .
Offff ! Uneori am impresia că aşteaptă prea multe de la mine . Parcă ar vrea să ştie că am trecut prin toate relele posibile , că am scăpat mereu cu bine , că am ajuns în final în faţa lor să le vorbesc şi că ... până aici mi-a fost !
Ar trebui să par credibilă , să-i pot convinge că există soluţii ...
Ne studiem : el _ încrezător în reuşita demersului său , eu _ praf , toţi ceilalţi cu ochii pe noi .
Nu-mi place . Ce privire îndrăzneaţă are ! Şi cât de atenţi au devenit toţi !

Am plecat . M-am supărat . Deja sunt pe mjlocul străzii . Lumina portocalie a felinarelor , scăpată printre frunzele proaspete , încălzeşte noaptea . Miroase a tei . De ce ar trebui să merg pe linia punctată ?! Vreau să mă odihnesc . Şi-ncep să mă învârt în cercuri căutându-le colţurile . Nu-s . Încerc în spirale .
- Hei , vino lângă mine !
- Nu vreau !
Şi-ncep să râd înaintând pe linia ce se deschide departe ...

Tot se zgâieşte la mine provocator . La asta se pricepe cel mai bine la orele mele . Nu-mi place . Zâmbesc în dorul lelii :
- Nu-mi mai amintesc !
Se pare c-am răspuns pe placul lor .
- Oricum n-are nicio importanţă , bine-ar fi să reţineţi cum puteţi determina uşor alcoolemia şi care sunt efectele consumului ridicat de alcool . Acum să calculam şi să anticipăm [...] .
Nu-i place . Nici mie .
- Vino la tablă !
- Nu vreau !
- Bineee ! Să văd dacă-mi mai amintesc şi singură cum se rezolvă ! Parcă aşa ... Aveam o formulă ...
Şi se tot uită ... doar-doar de şi-o da seama ...
Daaa ... uită-te ... măcar ai vezi cum se rezolvă problema asta !