Despre nimic

Nu-i nimeni în clasă . Bănuiam . Doar e de-a XIII-a !
Mai bine rămân aici . E linişte .
În dreptul geamului stau doi porumbei pe un stâlp . O pungă albă se leagănă pe-o creangă .
Spartă pare clasa fără perdele . Şi copacii ăştia despuiaţi ... deprimant .
Aş fi pus nişte perdele verzi , şi-n locul scaunelor astea rupte şi scrijelite , ar fi mers nişte buturugi ... lăcuite . Şi-aş fi scris cu cretă verde . Cred c-aş fi scris mult .
Offf ! Acum ar fi trebuit să predau ceva şi ideile să încolţească repede precum boabele de grâu ... ce verdeaţă ar fi trebuit să fie acum , aici !
Da' n-ar trebui să-mi fie atât de urât ... mi s-a făcut somn . M-am plictisit . Nu reuşesc să dau o interpretare pozitivă acestui pustiu .
Ce-ar fi să spun că sunteţi voi în bănci ? Şi-aşa nu vă văd , nu vă aud , nu vă ştiu . Nu-i tot aia ?
Ce sobră am devenit ! Imediat m-am dezmeticit !
Poate mă vede careva , prin gaura de supraveghere din uşă , cum râd . Fereastră de vizitare , ce idee ! Cine ce să vadă ?
A sunat de ieşire ! Am scăpat !
Gata pauza .
Iar n-a venit nimeni . Bănuiam . Şi am cinci ore la aceeaşi clasă astăzi ! Abia a şasea oră este la alta . Păi ... ce ... să vorbesc cinci ore cu voi ? !!! Cred că nu mi-aţi mai vizita blogul vreodată .
Ajunge pentru astăzi . Vă las în pace .
Eu rămân aici ...

sursa foto