Recreaţia

Simt des că înaintez de parcă m-aş tot întoarce , dar nu credeam că s-ar putea observa , mai ales de către vreun elev de-al meu .
După ce-am terminat ora , unul dintre ei îmi spune râzând :
- Da' ce mers chinuit aveţi !
-
- Daaa ... parcă mergeţi aşa ... încet ... chinuit ...
- ... Hm !
- Lasă , mă , nu trebuia să-i spui ! intervine altul împăciuitor .
- Măcar merg drept ... nu ?!
-
Râde a invitaţie la joacă . Mă abat din drum spre el . Fuge râzând pe casa scării elevilor . Şi eu după el . Repede .
Îl ajung după un etaj şi-i aţin calea :
- Măcar merg drept ... nu ?!
- Da .
-
Apoi îmi reiau drumul într-un zig-zag vioi spre cancelarie .