Mi-am recuperat cartea de muncă . 
Eu nu am zis nimic , ei la fel .
O tăcere urâtă după atâţia ani de lucru acolo .
Mereu am ştiut că dacă ar fi fost să primesc o vorbă bună , ea n-ar fi venit de la cei care uşor ar fi ştiut să găsească cuvinte , ci de la ceilalţi , aşa neşlefuiţi şi sălbatici cum erau .
Câteva rânduri primite au făcut trecerea mai uşor de suportat .
Dida mi-a trimis pe mess figurine care boceau şi m-a facut repede să plâng , aşa că n-am putut vorbi prea multe cu ea .
De la Alex :
dc ne-ati lasat doamna profesoara ?
El mai mereu îmi cerea socoteală !
De la Raluca am găsit asta :
buna seara
doamne dar ce rau imi pare
dar sper sa va fie mai bn unde
v ati mutat acum
cu toate k imi pare ff rau
sincer ma bucur mult k v am
cunoscut
sa stiti k am invatat multe
lucruri de la dvs si de multe
sfaturi am tinut cont chiar
daca poate nu v am aratat
va iubesc mult
si sa aveti grija de dvs
Buna ziua ! Ce mai faceti doamna profesoara ne pare rau ca nu mai sunteti in scoala sper sa nu vina cineva rau in locu dumneavoastra .
O ZI BUNA !
Nu-i aşa că sunt frumoşi ? Stiu că par greu de recunoscut , de obicei bravează .
Să aveţi grijă de ei dacă-i veţi întâlni !
2 comentarii:
Dada, lui Alex o sa-i rup urechile, iar pe Raluca o s-o trag de codite. Dada. ;)
:)) Nandos , nu pot decât să mă bucur c-a ajuns la tine mesajul . Înseamnă că vor fi pe mâini bune .
Datorită codiţelor Ralucăi mulţi baieţi rămâneau să suporte şi orele mele . ;)
Trimiteți un comentariu