Gesturi frumoase

Încerc să-mi amintesc lucruri frumoase , gesturi frumoase pe care le-au făcut alţii pentru mine în anul trecut , oamenii de treabă pe care i-am întâlnit ... şi primele care-mi vin în minte de fiecare dată sunt ... mâinile făcute căuş pentru a strânge cojile de seminţe de pe catedră . Mda .
-Nu ! Staţi liniştite ! m-am trezit spunându-le celor două femei grăbite să-mi facă loc la masa din faţa clasei .
Una dintre ele purta un fes negru şi cealaltă un batic gri . Fiindcă nu venise cineva la ora de dinainte , au stat acolo , faţă în faţă , şi au spart două grămăjoare cu seminţe . De obicei stau la toaletă , pe niste lădiţe , lângă o cabină scoasă din uz în care-şi mai ţin cârpele şi măturile .
Au lăsat pe catedră un miros plăcut de seminţe prăjite amintindu-mi de o fabrică de ulei ...

Un fir subţire de aer mă agaţă . Cu şuierături , precum o pală de vânt prin crăpătura minusculă a unei uşi , aerul se chinuie să pătrundă . Am obosit şi m-aş opri şi nu m-aş împotrivi moleşelii care mă cuprinde . Oglinda-i rece şi-mi arată un chip tern, cu ochii înroşiţi şi înlăcrimaţi , dar cu un rimel rezistent .
-Să-i dăm nişte apă ?! întreabă neputincioasă femeia cu batic gri pe cea cu fes negru .
Nici ea nu ştie . Tac amândouă . Se uită una la alta . Apoi femeia cu fes negru scoate de după o ladă o cană şi-o sticlă cu apă .
-Bea ! mă îndeamnă .
Cana are culoarea cenuşii amestecate cu nisip . Cine-a mai văzut aşa cană ? Îmi stârneşte repulsie , dar beau puţin . Tuşesc . Aş vrea să rămân acolo .
-Nu mi-e bine şi-s atât de răi ...  , încerc să-mi găsesc o scuză să nu mă mai întorc .
-Aşa-i , dar n-avem ce face ... asta ni-i munca , mă linişteşte una dintre ele.
Ne-am întors , eu în clasă , cele două femei la curăţenia din toaletă .
Atâta .