Rezbelnicii

Simţeam de mult timp că voi pocni până la urmă  pe unul dintre toţi cei care aruncă vorbe fără căpătâi pe lângă mine , doar că erau aşa de mulţi ... pe stradă , în autobuze , în şcoală ... copleşitor de mulţi ! De să-ncremeneşti în faţa mulţimii atotputernice ! De unde să începi ?
Pauză . Băieţii îl împing în joaca lor cu tot cu masă şi scaun , chiar dacă el este înalt şi pare puternic , bine ancorat de podea cu picioarele larg desfăcute de-i ies pe sub masă pe culoarul dintre bănci.
Se ridică senin şi-mi zic că-i bine , dar după câţiva pumni daţi colegului său , chipul i se întunecă şi i se schimonoseşte în figuri de şmecher . Urmează alţi pumni , câteva tălpi sus plasate şi nelipsitele băgări ... în seamă ...
C-o falcă-n cer şi una în pământ îl oblig cumva să se retragă spre colţul clasei .
Nu , nu ştie câţi ca el aud în fiecare zi . Probabil că nici nu-l interesează , ţine de sensibilităţile mele . Mă priveşte sfidător .
Îi dau o palmă peste obraz .
Cu câtă furie mă piveşte ! Nu-mi pasă . Poate să dea şi el . N-am să mă feresc . Oricum suntem cu toţii în mocirlă !
E o linişte de gheaţă . Ceilalţi stau nemişcaţi undeva în spatele meu . Îi simt . Nu-mi pot dezlipi privirea de a  lui . Iar mi s-au umezit ochii şi-mi tremură buzele .
- Poate ar trebui să mergi la o fermă să-ţi rezolvi problemele . La mine ai deja un 9 şi doi de 10 !!!
Se uită la mine ... mult se uită la mine ... îl las să plece .
- Dar el a început ... , continuă tolănit pe scaun .
- Scoate-ţi mâinile din buzunare şi strânge-ţi picioarele când vorbeşti cu mine ! plusez . [...]
Face ce-i spun . Băiat isteţ ! E un început bun , că doar n-o sa mă lupt cu oricine ! Nu , sunt prea şubredă pentru aşa ceva .
Să fii atent , Dimitrie !

Siluete

Frigul le-a încremenit pe când dansau în dreptul ferestrei .
Muzica încă se mai aude ...

Maksim Mrvica - ''Electrik'' - ''Tango in Ebony''

Beteală

Bine , hai , c-om trece şi de Crăciunul ăsta ... sărbători cu bine !

Răsfir-te , mărgărite !

Pe timpul scârţâitului zăpezilor sub bocanci şi-al jelaniei crengilor îngheţate în bătaia vântului , printre crăpăturile plitei se strecurau pâlpâiri gălbui fugărindu-se pe pereţi şi împrăştiind căldură .
Stihiile se prăvăleau răsucindu-se în jurul hornului şi muşcau din tabla casei ce-ncepea să trosnescă precum sub un dans drăcesc de-al urgiei venite de peste câmpul pustiit de-atâta alb şi ger .
Focul , doar focul se-ngrămădea să răspundă cu flăcări şi scântei chemării , de parcă atunci şi-ar fi descoperit rostul .
Bucăţi mari de jar şi cenuşă se cerneau împreună prin grătarul cenuşarului , de-atâta ardere-n grabă .
Şi-atâta linişte aducea vânzoleala lor ... de gândul se destrăma în trupul ghemuit lângă caldura din firidă mai ceva ca fumul în gerul câmpiei , iar frigul se cuibări şi el în întunecimea camerei în care fetiţa adormi .
 
sursa foto

Vecinătăţi

Am un vecin !
Este voinic şi cam ... acru , chiar de la prima oră de curs a încercat să se războiască cu mine .
- Pot să plec ? a întrebat ţâfnos .
- Nu , am zis sec .
- Stau în Vitania ! Fac o oră până acasă !
- Şi eu !
- Atunci suntem vecini !
- Da , vecine !!! i-am răspuns cu bucurie , că nimeni nu mi-a spus până acum c-ar fi vecin cu mine .
Chiar aşa ... mai degrabă am vecini de blog decât de bloc !
Ştiam că sunt vecină doar cu o ghenă de gunoi şi cu un cabinet particular de psihologie , cabinet cu rari şi ciudaţi pacienţi !
De exemplu , într-o dimineaţă , când se crăpa de ziuă , au ieşit de acolo o tânară blondă si un domn foarte , foarte ... interesant , cu ochi încercănaţi şi riduri fine îngrămădite ca-n nişte aripi atârnânde sub atâtea tristeţi ... şi-un zâmbet reţinut atunci când a ridicat puţin sprânceana dreaptă a mirare spre mine ...
- Ziua bună , vecine ! îl întâmpin cu bucurie pe durul care tocmai se ciondăneşte pe trotuar cu doi colegi de-ai lui . Te supără careva ? Să-mi spui ! Atâta-i trebuie !
Şi pe vecin îl prinde râsul , că cine-ar îndrăzni să-l supere ?! Interesant , pare un râs sfielnic!
- Doamna , dar de ce plecaţi încolo dacă staţi în partea ailaltă ? Ar trebui să plecaţi în partea aia !
... grijuliu vecin !

Ferentaria

Mulţi bolnavi ! Fel şi fel de boli ! Ce mai contează ? Consecinţele sunt aceleaşi .
- Să te ft ! Şi pe tine ! Şi pe mă-ta ! Şi pe tot neamul tău ! se aude vocea unei fete de după colţul coridorului .
Da , trebuie să trec pe acolo , că alt drum nu-i . Este o singură cărare îngustă şi întunecată , pentru toată lumea .
Două fete se înjură cu năduf în timp ce-şi împart nişte cărţi de joc . Mai mulţi băieţi le supraveghează .
- Aici e liceu ? întreb cu timiditate , că nu-i cunosc .
- Auziţi ... noi suntem din Ferentaria ! îmi răspunde mândru înfoiat unul dintre masivii întunecaţi . Pe noi aşa ne-au învăţat părinţii !
- Am înţeles . Dacă societatea este bolnavă , noi de ce-am fi altfel ?
Plec mai departe spre ultima ora de vineri , în timp ce se aud din spate câteva scuze bâlbâite . De obicei este tare urâtă şi târzie în noapte .
În clasă miroase puternic a fum de ţigară . O elevă stă în primul rând , pe scaun , cu picioarele pe bancă . Nu catadicseşte să se mişte , nu-mi răspunde la salut , doar câţiva încep să se urnească de pe hol spre clasă , unii iar îşi bagă pa , alţii încep să arunce cu caiete , mulţi plescăie gumă , iar ridic tonul ... ş.m.d.
Mă străduiesc să am răbdare , să nu spun ... decât ce trebuie ... dar ce trebuie ? cine mai ştie ?
De voie , de nevoie , se mai leagă ceva ...
Strâng fişele de lucru şi unul dintre ei observă că pe fişa mea sunt şi răspunsurile pe care le-am lucrat împreună .
- Păi , aşa ?! Aveţi răspunsurile pe foaie şi veniţi să ni le cereţi nouă ?
- Fişele eu le-am conceput ... ,  încerc să-i explic mândră de strădania mea , când nu există manual la disciplina asta , când fiecare prof îşi face rost de informaţii , hârtie , imprimantă , cerneală ... după cum poate ...
- Staţi acasă şi-nvăţaţi răspunsurile şi pe urmă veniţi la noi să ne spuneţi şi să ne-arătaţi că ştiţi ! Aşa ... mersi ! Să-mi  ...
Logica ferentariană este ... complicată ... daaaa , sigur . Cred că voi avea nevoie de ajutor  ...

sursa foto

Cafea

Incredibile combinaţii de obscenităţi aruncate la întâmplare sau căutându-mă însoţite de priviri provocatoare îmi taie calea şi-mi alungă cuvintele . Asta nu-i bine . Nu-i bine când cuvintele-mi fug .
6.40 . Am ajuns devreme . Încă-i întuneric . Am mers repede . Mi-a fost frig . Am îngheţat . Şi copacii . Parcă erau de sticlă , chiar şi frunzele care cădeau se spărgeau în cioburi .
Pot bea cafea din aia proastă de la dozatorul de pe hol . 1 leu .
- Să-mi bag pa ! glăsuieşte tânara .
- Şi eu să-mi bag pa în tine ! glăsuieşte şi colega ei către băiatul care le ascultă amuzat .
De data asta ... să zic ceva ? să nu zic ? ce să zic ? are rost ? nu-i cunosc.
Astept să se umple paharul . Dizolv încet zaharul . Continuă şi mă privesc . Am înţeles . Oricum trebuie să trec pe lânga grupul lor ca să deschid uşa cancelariei . E momentul să izbucnesc iar , încet şi adânc . Nici nu-i cazul să spun prea multe , imediat dispar cu toţii bodogănind.
Dau să-mi deschid nasturii de la gât , dar n-am . E o bluză cu anchior . Zvâcniri puternice se simt sub oase . Poate ar trebui să nu mai beau cafeaua .
- Doamna , dumneavoastră sunteţi profă de serviciu ? mă întreabă mirată o elevă răsărită dintr-un ungher al coridorului .
-  ... nu .

sursa foto

Unu'

- N-a mai rămas nimeni , mă întâmpină de la capătul holului omul în salopetă albastră de la întreţinere .
- V-aţi uitat peste tot ? În bănci , pe sub bănci ... mă duc să văd şi eu !
- Eiii , a mai rămas unu' ! răspunde chicotind .
- 
În pragul clasei se află un alt morman de gunoaie . Multe gunoaie . Multe coji de seminţe . Şi doar acum două ore fusese strâns  alt morman !
- A ! Dumneavoastră eraţi ! L-am întrebat cu cine are ore şi mi-a zis : " cu doamna aia tristă " , îmi spune doamna în alb de la curăţenie , oprindu-se din trebăluială şi sprijinindu-se în coada măturii .
Chipul doamnei cu matura este blând , obosit , şi nu-mi pare deloc mai vesel decât al meu . Totuşi comentariul mă înveseleşte .
- Ei , vedeţi , aveţi cu cine face ora ! completează amuzat omul în albastru care s-a luat după mine . În spatele lui a venit curios şi bodyguardul cel slab , în vârstă , cu ocheleri , în negru cu baston de cauciuc . Ne uităm cu toţii la elevul rămas . Uşor stingherit ne priveşte şi el curios din prima bancă .
Nu vreau să mai fac ore cu un singur elev . Au ele ceva special şi sunt interesante , dar sunt şi grele , ciudate , nefireşti , greu de menţinut în echilibru . La o altă şcoală eram obligaţi să stăm în clase pâna sosea vreun elev să facem ora cu el . Mă "specializasem" în "ore ciudate" .
Sucesc vorbele încât în vârtejul lor se prind şi omul în albastru , şi doamna cu mătura , şi bodyguardul cu baston . Stăm toţi în picioare în faţa clasei şi vorbim pe rând despre ... multe din ce-am învăţat , din ce-am întâlnit , comunicare , educaţie , management modern , oameni cheie , oameni frumoşi  ... da , fiecare din ce-a întâlnit şi-a înţeles . Din bancă ne priveşte , intervine uneori , ne cântăreşte într-una . Îi sună telefonul de două ori . Răspunde în şoaptă că nu poate sta de vorbă , că-i "la oră" !
Ora trece repede .
- De mult timp îmi doresc să fac orele cu invitaţi . Nu reuşesc singură să captez atenţia tuturora , atât de mulţi şi diferiţi . Unele lucruri se înţeleg mai bine dacă sunt spuse de alţii . Pe cine crezi că ar trebui să chem ? Cu cine ai vrea să stai de vorbă ? Dar colegii tăi ? Vreun fotbalist ? Vreun actor ? Vreun cântăreţ ?
- Nu , este bine aşa . Oameni simpli care să vorbească despre ei , despre cum au ajuns aici . Nu-i nevoie de vedete , de fiţe şi caterincă .
-
Asta mi-a plăcut . I-a plăcut şi doamnei în alb cu matura , şi omului în albastru , şi bodyguardului slab , în vârstă , cu ochelari , în negru şi cu baston de cauciuc .

Cărărui

Hai !

Surâsul

Multe dintre ele  au unghiuţe lungi , sclipicioase  , cu care tastează mesaje pe sub mese , pixuri pe care le aruncă ostentativ , ochi pe care-i dau foarte des peste cap şi picioare pe care încearcă să şi le sprijine de blaturile meselor . A ! Şi fundiţe roz , bluze roz-mov , rujuri , oglinzi ...
Uite-l ! El ! El din prima oră a fost împotriva a orice . N-a dat primul test . A zis că nu poate să scrie fiindcă şi-a fript degetul mijlociu de la mâna dreaptă . L-a ţinut puţin mai sus de celelalte şi a suflat în el toată ora . Pe toate părţile , deşi ... nu se vedea nimic . Poate doar se simţea . N-am avut leacuri . Aveaţi voi ?!
La următorul test a luat 1,5 . Mai departe a luat 2,5 . Ieri chiar am reuşit să purtăm un dialog !  Fac progrese !
Nici cel voinic nu-i prea amabil . Cel cu cercel de diamant , gel şi sacou de catifea .
Iar începe ! Ce-o mai găsi astăzi ? N-a obosit ? Eu , da !
Şi-a pironit privirea între picioarele mele ! Se hlizeşte . Deşi n-ar trebui să răspund provocării , simt nevoia să-mi verific discret ţinuta . Sunt în regulă . Fraier ! Nu cred că va învăţa mare brânză aşa şi oricum cu aceiaşi blugi o să mă vadă şi-n următoarele luni , că nu cred c-o să am bani de alţii . Fuste n-am .
Mândru îşi ridică privirea până-mi găseşte ochii . Prea târziu ! Timp pierdut ! Nu cred c-a înţeles ceva din ce-am povestit . Probabil n-a mai găsit decât figura mea acră şi dezamăgită .
- Zâmbetul este expresia structurii interioare , mă trezesc afirmând . Unde nu s-a clădit cum trebuie ... zâmbetul iese fals .
- Ia , arătaţi-ne dumneavoastră cum este zâmbetul profesional ! continuă provocarea sacoul de catifea , cu gel şi cercel .
Îl duce mintea ! Şah ! N-am niciun zâmbet . Mai ales pentru el . Fir'ar să fie ! Parcă muşchii feţei îmi sunt o grămadă de aţe încâlcite . Nu găsesc niciun capăt ! Îmi simt chipul inert . Da , simt că nu am legătură cu învelişul feţei , nu-i pot schimba mimica .
Continuă să mă fixeze mândru .
Ce-or să zică ? Ce-am predat până acum ? Bălării ! Texte ! Gargară !
Nu mi se pare potrivit nici să-l reped . Este , într-un fel , o situaţie problematică bine legată de subiectul lecţiei .
Iar încep să mi se formeze lacrimi . Dar aici nu trebuie să fie vorba de mine , e vorba de profesionişti . Da , profesioniştii ! Trebuie să existe ei pe undeva ... şi pe buzele ce stau să-mi tremure se zbate să depăşească mizeriile un surâs .
Îi indic cu palma întinsă mimica feţei mele . I-a dispărut hlizeala . Aprobă tăcut şi-şi coboară privirea .
A priceput !