miercuri, 31 octombrie 2007

Povestea unor esecuri - Ela


Capitolul : Ela

Cum as putea sa nu mai fiu asa credula si sufletista ?
Ma bucur ca sunteti intelegatoare cu noi si ca vreti sa ne cunoasteti mai bine prin intermediul acestui bilet .

Nu stiu .
Ne construim in fiecare zi prin ceea ce gandim , prin ceea ce facem , prin ceea ce simtim , prin atitudinea noastra si alegerile pe care le facem .
Uneori ne daramam . Important este sa invatam din fiecare esec , sa ne intelegem fisurile si sa ne recladim mai trainici si mai frumosi fara sa ne repetam greselile . ( E mai bine de invatat din greselile altora , mai ales prin lectura , e mai putin dureros ! )
Nu suntem toti din aceleasi materiale si fiecare tehnologie de constructie este unica . E bine sa iei ceea ce ai si sa construiesti ceea ce ti se potriveste .
Increderea in oameni si deschiderea sufleteasca pot fi defecte sau calitati in functie de intelepciunea cu care le exploatam .
Daca am incerca sa le inchidem bine in adancul nostru n-am mai putea fi fericiti .
Daca le vom trambita printre oameni se vor gasi destui incantati sa le calce in picioare .
Nu suntem roboti ce pot detecta pericolele si alege drumul corect , dar sta in puterea noastra sa ne sfarsim calatoria frumos .

Cum pot sa-mi tin prietenii aproape ?

Teoretic _____ e simplu .
Tuturor ne place sa fim apreciati , ne place sa ni se spuna ceea ce vrem sa auzim , ne place sa fim liberi , ne place sa fim ajutati , incurajati , ascultati , intelesi , inveseliti , surprinsi placut etc. Daca le-ai putea oferi pe toate prietenilor i-ai putea tine mereu aproape .
Practic ______ e greu .
Uneori obosim . Altii sunt mai odihniti si mai inspirati poate .
Cred ca o mare greseala este sa faci din incercarea de a tine pe cineva aproape ______ o strategie . Ori obosesti , ori uiti de tine tot incercand sa fii pe placul altora .
La urma urmei daca-ti sunt prieteni cu adevarat este firesc sa-ti fie aproape fara nici un fel de strategie .

Prietenul meu este putin cam rece cu mine , ma cam da la o parte , pentru ca a avut o dezamagire in trecut . Tine la mine dar nu arata .
Ce as putea face ca sa il fac pe el sa inteleaga ca eu nu vreau sa il dezamagesc cum a facut fosta lui prietena ? ( in trecut )?

Nimic .
Prima impresie a fost ca ai cazut intr-o capcana . Pe urma mi s-a parut ca sunt mai multe ; unele ale tale , altele ale lui . Nici nu mai conteaza ale cui sunt , important este sa iesi din ele .
Nu poti face nimic , fiecare trebuie sa se vindece singur de dezamagirile traite .
Este placut sa credem ca stim ce este bine pentru altcineva si ca il putem ajuta sa se schimbe , dar nu trebuie sa facem ceva anume pentru a-i dirija sentimentele , pentru a-i influenta comportamentul , l-am manipula pentru a obtine ceea ce nu ofera de buna voie .
Ar fi multumitoare o astfel de relatie ?
Tacerea si raceala intr-o relatie pot fi si ele instrumente de manipulare __________ indiferent ca sunt folosite intentionat sau nu ( oamenii se pot minti foarte bine si pe ei insisi ) .
Fiecare este responsabil de ceea ce simte , mai ales de dezamagiri . A cui poate fi vina ca nu percepem corect realitatea ? A realitatii sau a noastra ? A cui poate fi vina ca avem o conceptie prea romantica asupra realitatii ? Nu putem fi responsabili de ceea ce simte celalalt , suntem responsabili de ceea ce simtim noi .
Tu ce ai simtit ? Ai simtit raceala , ca esti data la o parte ; nu conteaza motivele ( justificarile nu ajuta sa simti altceva , ci doar sa-ti imaginezi altceva ) .
Sunt aceste impresii suficiente pentru a fi baza unei relatii pe mai departe ?
E bine sa ne clarificam ce simtim , ce vrem , ce gandim _________ sa ne definim si sa ne mentinem pozitia nelasandu-l pe celalalt sa ne defineasca .
Daca iti vei construi relatiile pe baze solide , te vei forma si pe tine ca om puternic .
Nu trebuie sa faci nimic deosebit , doar sa fii mai atenta cu tine , sa devii un om care stie ce vrea , constient de valoarea sa , un om puternic ( recunosc : poate fi greu ! )
In felul acesta vei straluci si va fi suficient pentru cei care au ochi sa vada .

Continuare : De cateva zile nu-mi mai daduse nici un semn de viata .
Sambata m-am intalnit cu el printr-o coincidenta la bloc si l-am ignorat .
In noaptea aceea mi-a dat mesaj pe mobil ca ii pare sincer rau de ce s-a intamplat .
Nu il mai vazusem de 4 zile , m-am intalnit cu el si dupa mesaj .
Nu stiu ce sa fac , daca mai are rost sa fiu prietena lui , in afara de asta este foarte schimbator , azi e matur , se poarta matur , maine se copilareste , are 17 ani . Vreau sa-mi dati un sfat !

Nu am nimic de spus in plus fata de raspunsul trecut .
Un mesaj ________ pare destul de putin pentru a te influenta .

Cum pot comunica mai mult cu mama ?
Ce pot face ca sa fiu inteleasa de cei din familie ?
Nu exista comunicare intre mine si mama !! Ne certam de fiecare data din tot felul de motive stupide . De multe ori eu sunt de vina , dar este exagerata !!
Daca ma puteti ajuta cu un raspuns !!!! Va multumesc .

Of !
Nu ma pot lauda ca am excelat in acest teritoriu al comunicarii , iar din ceea ce spui nimic nu-mi este strain .
Este greu pentru toti cand mama ramane cu toate greutatile familiei , cand este o mama singura . Odata cu trecerea timpului ii va fi din ce in ce mai greu sa treaca de la o relatie ce presupune ingrijiri si protectie a copilului la o relatie de schimb , de colaborare cu adolescentul . Ar vrea sa ramana totul ca inainte , asa cum stia . Schimbarile pot fi dureroase si-i pot indeparta pe cei apropiati .
Eu nu am gasit cai de a comunica mai mult sau de a fi inteleasa , am gasit doar cateva artificii de a ne certa mai putin . De exemplu am evitat subiectele ,,fierbinti” , care puteau exploda oricand ( baieti , parinti etc. ) sau le-am abordat doar in gluma .
E adevarat _________ asta nu mai era comunicare de-adevaratelea si nu asta ne dorim , dar asta e ... Incercam sa o inveselesc .
Uneori lucrurile pot fi atat de importante , de grave , incat pot fi spuse doar in gluma . Dar si asta depinde de cat simt al umorului au cei ce discuta .
Nu este doar problema ta , cei mai multi dintre noi o avem . Stiu ca nu te ajuta aceasta incercare de consolare dar poate vom putea aborda cu mai multa deschidere subiectul intr-o ora linistita . Citeste micul ghid de utilizare a parintilor , poate vei gasi niste idei .

( I-am imprumutat o carte “ WITCH – 100 de trucuri pentru a-i intelege pe parinti ; Mame&tati: instructiuni de utilizare “ cu idei pentru adolescenti, idei care sa le faciliteze comunicarea cu parintii )

“Buna ziua” sau “Buna seara” depinde cand cititi acest bilet .
Imi pare rau dar in ziua sedintei de pe data de [ ...] , eu am venit cu mama la scoala sa se intereseze de aceasta plecare ...
M-am uitat sincer in sala de d-voastra dar nu v-am vazut , sincer chiar doream sa vorbiti cu mama .
Imi cer scuze daca v-ati referit si la mine la cei doi ani cand ati zis la clasa . Multumesc !

Ma bucur ca te-ai gandit ...
O fi mult ? ... o fi putin ? ... e ceva !

Nu ne-am inteles , dar ne-am lasat in pace .
Mi-a fost teama sa vorbesc mai mult si nici ea nu a mai incercat .
Intelegeti ?

2 comentarii:

Anonim spunea...

e seara de anul nou, ajun, cum o fi corect! acum v-am gasit si de 20 de min. citesc cu uimire cele scrise de dvs. nu ma pot opri decat cu greu. sunt obosita si ma dor ochii. ma bucur totusi ca v-am gasit. ma uimiti. predau de 5 ani si imi iubesc elevii, dar pentru asta ma rog la Dumnezeu sa-mi dea rabdare si intelepciune. roadele nu se lasa asteptate, pentru ca primesc si din partea lor un raspuns. cu cat e un elev mai agitat, cu atat ii vorbesc mai cald si mai calm. se schimba si ajungem apoi sa comunicam. uneori ma opresc pe hol si ma intreaba una alta, ma striga in pauza si imi fac cu mana, imi adreseaza intrebari din cele mai profunde. cand nu ma intreaba nimic simt ca nu am ajuns la inima lor si atunci o iau de la capat. in fine, voiam sa va intreb care este istoria acestor biletele. cum ati facut? m-ar putea ajuta mult si pe mine, caci de anul asta sunt si eu diriginta. dar nu-i nevoie sa-mi raspundeti acum, e totusi anul nou :). cand veti avea putin timp liber la dispozitie.
cu respect, o prof. oarecare.

Margot spunea...

Mă bucur că aţi ajuns pe aici şi tocmai într-o astfel de zi ! :)
Istoria acestor bileţele este prezentată în postul anterior , în "Introducere" .
Am crezut că ar fi bine pentru elevii mei să ştie că există cineva în preajma lor căruia i se pot adresa dacă doresc , am crezut că acel moment ales de ei , acel subiect propus de ei ar fi o ocazie de a le sugera şi alte puncte de vedere , era şi o cale de a ne cunoaşte fără să ne deranjăm prea mult unii pe alţii .
Profesorul care a avut ideea unui astfel de joc se adresa unor studenţi de peste 18 ani şi care aveau un solid bagaj de cunostinţe , eu ____ unor elevi dificili de 14 - 17 ani , cu grave lacune în educaţie , dintr-o clasă de SAM .
N-am văzut în aceste diferenţe un handicap . Am stat multe ore să gândesc ce-o fi în spatele întrebărilor lor şi să formulez răspunsuri potrivite , cântărindu-le cu grijă astfel încât să nu facă rău , să nu fie invazive şi totuşi să le atragă atenţia .
N-a mers .
Poate că în alt mediu ...
Totuşi este un joc greu , foarte greu . Este greu să-ţi menţii poziţia neutră şi să nu încerci să-ţi impui punctul de vedere . Este greu să-ţi formulezi mesajul astfel încât elevul să nu te transforme într-un confident , într-un judecător , într-un părinte sau în orice altceva decât un profesor , situaţii care ar putea face şi mai mult rău .
Greu . N-am mai încercat .