În principiu

Mereu cu teamă am fost faţă de cei care au un principiu declamat , dar să mai fie şi managerial ... e de groază !
"- Eu am un principiu managerial ! Cine nu se pliază pe principiul meu managerial ... [...] "
Unde să fugi ? E sărăcie peste tot . În lipsă de altceva , este la îndemână să faci rost măcar de un principiu . Ori ai principii , ori te pliezi pe unul ... ( de asta or fi atâţia strâmbi ?! )
Mie îmi place principiul lui Arhimede .
Deja mă simt mai bine . Sâc !

sursa foto

Imaturizări

-Ce face Yolanda ? De ce lipseşte ?
- Are nişte probleme , îmi spune colega ei de bancă .
Altă oră :
-Ce mai face Yolanda ? Aţi mai vorbit cu ea ?
- Este în spital . Are nişte probleme .
Altă oră :
- Tot n-a venit Yolanda ? Este bine ? Ce-a păţit ? mă hotărăsc să cer detalii , deşi nu-mi place să scormonesc prin vieţile lor decât dacă ei mi-ar cere . E grav ?
- E-n spital cu copilul .
- Copilul cui ? întreb glumeaţă .
- Al ei ! Doooh ! Al cui ?!
-
- Adică nu ştiaţi că are un copil ?! Are deja doi ani !   ... şi o mulţime de ochi mă privesc neîncrezători .
- Nu . Nu ştiam .
Sunt profa ei de trei ani şi nu ştiu că are deja un copil de doi ani ! Mi s-a părut mereu deplasat să întreb pe cineva dacă ascunde sub hainele largi vreo sarcină şi mi s-a părut chiar o grosolănie când o profă a pus o asemenea întrebare unei eleve ( care nu era însărcinată ! ) .
- Copii încăpăţânaţi ! bombănesc gândindu-mă că mai mereu mă enerva la oră cu joaca ei .
- Să ştiţi că s-a maturizat mult ! o apară colega sa de bancă .
Amândouă au făcut ultimele lucrări de trei şi de patru .
- La ultima oră avea căştile în urechi şi se juca cu o maşinuţă ...
- Da ... , dar dacă discutaţi cu ea despre altele ... veţi vedea că s-a maturizat !
N-am să discut . Nu-mi mai arde deloc de discutat despre "altele" . E plină lumea de maturi traumatizaţi copilărindu-se şi sunt tot mai puţini copii serioşi ...

Socoteala

-Ce nu înţelegeţi ? Doar două treburi vreau să-nvăţaţi : să vorbiţi şi să tăceţi ! le ţip cu necaz că n-ascultă şi de aia nu pricep . Privirile nedumerite mi-arată că tot nu le iese socoteala .
-Cu rost ! mă corectează o elevă, oprindu-se din joacă .
- 
-Aţi văzut ?!

Psihotice

Era cât pe ce să nu mai trec de el , de examenul/psihologic . A devenit un prag din ce în ce mai greu de depăşit . O scormoneală grosolană în minţile profilor despre : sex/moarte/morţi/foc/apă/coşmaruri/insomnii/furii/spaime/frici/singurătate/întuneric ş.a. , aşa încât să nu uităm că există şi că pot lovi oricând , dacă traiul prea bun şi uşor ne-ar fi împins în păcatul de-a uita cine suntem şi cu ce ne ocupăm .

Încercăm să răspundem "corect". Suportăm atâtea mizerii ... ce-ar mai conta nişte întrebări "inteligente" în plus ?
- "Visezi oameni care au murit ?" , murmură întrebarea colega mea . Oare ce să răspund ? mă întreabă îngrijorată , în şoaptă . Ştii ... a murit bunicul . Tare bun a fost cu noi , săracul , îl visez des ... Îi vine să plângă . Ce să spun ? Că ... da ?
-Dă-i încolo ! Nu trebuie să ştie ei tot . Stai liniştită , eşti în regulă .

Aşteptăm mult timp până ne vine rândul la chestionarea individuală . D-na/psiholog pare a-şi dori să realizeze niste investigaţii profunde , să-şi pună în valoare profesionalismul  . Nu-mi place . Aşa ... din instinct . Fochistul de la centrală stă abătut în sală , lânga mine , şi aşteptă cu testul în faţă de peste o oră . Este de obicei o figură senină şi veselă . Pare să i se fi  făcut lehamite de grămada amestecată de cifre de pe foaie , cifre care nu-i spun nimic , se uită pe geam , dar stă cuminte .

Mă împinge păcatul să glumesc :
-Am uitat să scriu în test , la exemple de situaţii stresante ... şi examenul/psihologic este o astfel de situaţie !
Ţeapă ! Nu râde . Figura doamnei/psiho devine gravă . Ochii , iniţial mici şi rotunzi , negri , se măresc şi mă ţintuiesc . Este îmbrăcată în haine negre şi chipul pare să i se întunece şi mai tare . Lasă jos testul meu . Îşi apropie palmele mici şi îşi împreunează degetele . Degetele sunt boante . Boante ca în revistele sau cărţile de specialitate care vorbesc despre degete boante . Buzele subţiri se întind , se întind precum un fir tăios  şi încearcă să schiţeze un surâs profesional în timp ce vorbeşte :
- De ce ?! Vă rog să explicaţi .
- A ... aşa ... , murmur crezând că-i suficient .
-Trebuie să explicaţi .
-N-am nimic de spus .
-Nu plecaţi de aici până nu explicaţi !
Asta chiar nu-mi place . Dar nu dă semne c-ar ceda .
-Nu-mi place ... nu-mi plac psihologii , dau cu bâta în baltă în faţa ameninţării .
Ridică sprâncenele în semn de interes .
-De ce ?! Ce v-au făcut ? Aţi avut vreo experienta neplăcută ? Ce s-a întâmplat ? Ce probleme aveţi ?
- ... , rămân mută . Mi se pare că-s pe altă lume .
-Trebuie să spuneţi . Altfel veţi face alte teste !
- ... nu mai spun nimic ! izbucnesc iar cu bâta .
-Ce nu vă place la mine ? Spuneţi ! Nu mă supăr !
I-aş spune . Tare i-aş spune ... , dar trebuie să fac cumva să se termine panarama asta , că am lăsat elevii singuri în clasă şi cine ştie ce-or fi făcând ... dau peste alte belele ...
Mă mai uit încă o dată la degetele boante . Trebuie să fiu atentă . E-n stare să şi le vâre în sufletul meu şi să scurme cu ele mai ceva ca o gaină cu ghearele ascuţite prin ţărână .
-N-am nimic cu dumneavoastră , zic blând şi-o privesc tâmp  , am zis şi eu aşa ... ca să zic ...
Mă scormoneşte din ochi , în linişte , dar nu descoperă nici o fisură .
Sunt o cazemată . M-am născut într-un sat de pe linia frontului , s-au dat lupte aprige în zonă . În copilărie , încă mai erau pe uliţă cazemate şi obuze . Îmi plac romanele poliţiste şi de aventuri ...
Reia testul şi-l corectează . Bifează răspunsurile . Se miră .
-Aţi obţinut un rezultat foarte bun la testul de/inteligenţă !
-Doooh ! îmi scapă sunetul .
Iar mă ţintuieşte . O ia de la capăt !!! De ce zic aşa ? Nu mă simt apreciată ? Ce-mi sabotează încrederea ? Şi ce-o mai fi zis ... Caut să gândesc o replică salvatoare .
- Nu strica dacă-mi folosea inteligenţa asta să scot ceva mai mult decat un salariu de prof din ea ...
Zâmbeşte înţelegător . În sfârşit !
Mă simt precum un infractor care şi-a păcălit anchetatorul . Mă lasă în pace .
Deja sunt îngrijorată pentru examenul din anul următor !

Veştile despre rezultatele unora s-au împrăştiat . Urât lucru . Lipsă de profesionalism , de caracter , psihologie de maidan ; prilej de bârfe şi de invidii pentru unii , de umilinţe pentru alţii ; lucruri inutile pentru toţi .
- Aţi mai lucrat şi-n altă parte decât în învăţământ ?  Aţi făcut facultatea la seral şi aţi mai lucrat între timp în altă parte ca să vă întreţineţi , nu-i aşa ? încearcă vocea autoritară a înaltei autorităţi să identifice sursa inexplicabilei mele inteligente .
- La zi . La stat . Aş fi fost morăriţă , de nu s-ar fi desfiinţat moara ... c-au furat din ea până n-a mai putut să rămână în inima târgului ... , o îndrept către poveste . N-are chef de-aşa ceva . Bănuiam . Scap iar .

Sunt deja  îngrijorată pentru examinarea din anul urmator ...

Portret

- Doamna , am auzit că sunteţi recalcitrantă ...
Casc ochii mari . Nu mi-e clar , dar sună interesant .
Linişte . Nici ei nu ştiu dacă să pufnească în râs sau să se ferească .
- ... aşa mi-au spus cei de la altă clasă ... dar eu le-am spus că nu sunteţi aşa !
- Nu mă recunosc ... sau ce înseamnă recalcitrant ?
- Adică vă enervaţi repede , ridicaţi tonul ... , îmi spulberă elevul frumoasă imagine de profă rebelă .
- N-o să mă convingeţi  că 3*8 = 19 !!!  Chiar dacă sunteţi de-a/XII-a . Şi nici că proporţiile simple n-au predicat , cum au încercat cei de la.F . Clar ?!
-

Croieli

Oricât m-aş face că n-o văd , vacanţa este toi . Nu ştiu ce-i de făcut cu ea . Aştept să se treacă .
Aş da-o la greieri , dar nu cred că le trebuie ; ei muncesc şi le place ceea ce fac .

Am descoperit că nu mai ştiu multe cuvinte , le-am uitat sau nu-mi mai amintesc toate literele lor . Ar fi bine să fac mai des exerciţii de scris ... orice , cred . Dar cum să-mi dau seama dacă-i bine sau rău ?

Cald . Ne-aşteptăm rândul la ghişeul policlinicii .
- Am de gând să fac un copil şi vreau să ştiu dacă sunt sănătos .Vreau să-mi fac analizele , îi comunică domnul de lângă mine asistentei de la recepţie .
Tânăra îl priveşte cuminte . Aşteaptă . Îl priveşte şi aşteaptă . Şi domnul aşteaptă . Şi eu aştept .
- Ce analize ? îndrăzneşte asistenta nevinovată şi curioasă .
- Analizele care se fac ! Le plătesc ! V-am spus ... vreau să fac un copil şi vreau să ştiu dacă sunt sănătos !
Tânăra stă pe gânduri . Şi eu cad pe gânduri . E atât de hotărât ! Altfel pare in regulă ... Din ce-o vrea să-l facă ?! Asistenta caută o soluţie . Va dura mult , cred . Mă mut la alt rând .

Gata . Am scris azi de s-a făcut mâine sau ieri de s-a făcut azi ?!
Iar m-am rătăcit .

Cu bacul , cu pluta ... nu contează !

Vremurile-s tulburi cu altele  . Cine mai are timp de ce se-ntâmplă cu şcoala şi gânduri bune pentru ce-ar trebui să fie acest examen ?
Mergem cu japca la supravegheat . Semnăm cereri şi solicităm participarea , dar după ce înţelegem cu ameninţări că nu-i altă cale de ales .

Domnul elev din ultima bancă , cel cu părul grizonat , cu mustaţă şi ochelari cu ramă metalică peste privirea vicleană , cu burta mare ... cu tot ce trebuie unei figuri de om obişnuit cu traiul uşor , de om aflat doar în vizită peste tot , îşi aşază cu îndrăzneală palma pe umărul meu , apoi şi-o lasă să coboare încet mângâindu-mi şira spinării . Neinspirată mişcare ! Orice-ar urma să-mi spună îmi va părea de rahat .
Începe să-mi murmure hârşit :
- Câti suntem ? 24 ? Prezenţi 22 ? Hmmm ?! Avem şi noi o atenţie ... am strâns de la fiecare ...
Offff ! Nu poţi să-i pocneşti pe ăştia , nu se cade ... eşti profă ! De parcă ai fi târfă ! Trebuie să taci şi să le oferi un bun exemplu de rezolvare a situaţiei .
Mă retrag brutal spre cealaltă latură a catedrei , cel mai bine ... spre camera de supraveghere ... cred , dacă functionează şi este poziţionată corect !
- Ei , mai glumim şi noi ... dacă se poate ... se poate ...
- Nu suntem aici să glumim unii cu alţii , îl reped acră .
Ne rămân  trei ore ca să ne supraveghem cu reciprocă repulsie !

Am şi eu , în sfărşit , noroc . Trag biletul salvator . Şi colega cu care am supravegheat în prima zi . Avem de monitorizat holul si W.C.-urile . Este mai uşor .
Văd şi aud , fără să vreau , şi ce este prin săli . În unele este bine , în altele nu . N-are rost să-mi fac inimă rea pentru ce nu pot schimba . Măcar să am grija de W.C.-uri şi de hol , asta-i pătrăţica mea de prof acum .
Elevii vin des la toaletă . Cred că mulţi ... degeaba ! Încă din primele minute ale examenului este dibuit telefonul de sub ţeava W.C.-ului . Telefon frumos ! Subţire si cu carcasă vişinie . Oare îl va mai revendica cineva ? Cum ar arăta cererea ?  Eu nu găsesc decât fiţuici , un memorator/de/fizică , un caiet de notiţe ... apar din când în când ; uite că s-a adunat ceva mizerie ! Din şase cabine , în trei nu mai curge apa , mirosul şi imaginile closetelor pline ni se întipăresc pe creier .
Căpătăm câteva clipe de răgaz .
- Îţi zic , dacă păţesc ceva , mi se destainuie colega , ... mustăciosul de la geam , îl ţii minte ? Ne-am întâlnit la ieşire ,  m-a oprit şi m-a ameninţat , nu mă lăsa se trec . Dacă mai face ... îl reclam ! Îi ştiu numele şi am găsit date despre el ... [...]
Miroase urât , deşi ţin la nas un şerveţel umed , parfumat . Mirosul s-a pitit bine în memorie . Îl spurc pe individ , cum mă pricep , dar nu cred c-o ajută . Este supărată . Urâtul a încercat să-mi spună şi mie ceva , că se bucură să mă ştie la W.C. şi nu în clasă , dar n-a avut spor . Sunt atât de acră încât n-are haz să-ţi pierzi timpul cu mine .

Deodată încep să înţeleg puţin din conţinutul lucrării care avea doar trei rânduri în momentul predării . Spunea :
Subiectul_I : Sinonime pentru pace şi uimire sunt război şi mirare .
Aşa este . Le-om duce toate ... de e pace , de-i război ... nu contează ! Suntem inerţi . Dar de unde atâta nedumerire pe capul nostru ?!
Subiectul_II : În primul rând , calităţile omului sunt de mai multe feluri , dar degeaba ai calităţi bune dacă te porţi urât cu cei din jur  .
 Aşa este , putem fi oricum  ... oricum suntem nedumeriţi şi inerţi , numai să ne purtăm frumos ... adică , frate , totul până la respect !
Eu doar cu calităţile mele nu m-am lămurit care-i treaba ... am ?! n-am ?! de care sunt ? ce mă fac cu ele ?
" Nu/e de ajuns să ai mari/calităţi , trebuie să ştii cum să le foloseşti cu rost . " - Lucian/Blaga
Belea subiect ! Nu pot să-l rezolv . Şi au trecut atâţia ani !

Apele/profilor

- Nu vă supăraţi , aş putea să vă întreb ceva ?
- Spune ! îl îndemn binevoitoare pe elevul aflat în pauza dintre proba/audio şi cea/scrisă la o limbă/străină .
- De unde aveţi sticla cu apă ?
Oare vrea să-i dau apă ? S-a încălzit . N-am de unde să-i aduc ... dar pare să fie ceva mai important după expresia figurii , aşa că-i răspund cu atenţie la detalii :
- De la staţia de metrou/Piaţa/Unirii , de la un chioşc aflat la ieşirea spre ... [...]
- Am înţeles , mă opreşte din explicaţii . Noi am/strâns nişte bani pentru apa profilor/de la/supraveghere şi voiam să aflu ce s-a întâmplat cu ei .
  Nu ştiu . Şi nici nu ştiu cum să-l conving că nu ştiu .
- Uite , eu am apă/Borsec , colega mea are apă/Dorna ... am aruncat bonul şi am rupt eticheta galbenă cu preţul ... 
- Nu-i nimic .
Ba este . Şi este tulbure .
Şi totuşi proba decurge în linişte , fiecare îşi vede de treaba lui . E-atât de simplu ... de ce-or tulbura unii apele ?

Negustoreşti

Are un zâmbet ce nu-mi prevesteşte ceva bun , iar până când ajunge lângă mine să-mi vorbească , îi şi spun :
- Vă rog , nu ! Nu faceţi asta ! Vă rog !
Până şi mie îmi sună ciudat propria-mi rugăminte , fără conţinut şi plină de teamă .
Râde înfundat .
- Ştii , trebuie să înţelegi că şi aici , ca peste tot , fiecare are nişte protejaţi pentru binele propriu sau al instituţiei ...
- Nu , vă rog ! De ce-mi faceţi asta ? încerc să mă apăr aiurea . Lăsaţi-l să mai înveţe şi să promoveze singur ! Îl trec mai încolo .
Nu-i pasă . Râde şi continuă brutal , că cine-şi permite să fie împotriva binelui unei instituţii sau a conducătorului ei ? Aud ?!
Alt om pe care-mi va fi greu să-l mai privesc !

Îi îmboldesc cu greu pe cei cărora le sunt/dirigintă pentru a-şi încheia cu bine ultimele/medii . Dau telefoane să vină la/ore . Mă privesc ciudat .
- Lăsaţi , se rezolvă !
- Când ? S-a terminat !
- Dacă  vă spunem c-am trecut ... !
Le dau drumul să plece . Ies îngrămadiţi , nereuşind să pitească de ochii mei punguţele cu cadouri . Un şir lung de punguţe colorate cu care-şi târguiesc/promovarea .
- Doooh ! Câte punguţe ! Asta-i clasa/mea ?
- Degeaba am venit , că nu-i în şcoală/astăzi , venim şi mâine cu ele ! izbucneşte necăjită viitoarea promovată .

În iarmarocul ăsta este înghesuială şi marfa de chilipir este greu de dibuit .

" Degeaba joci ! "

Pe ultimul loz în plic , cumpărat în gară la Lehliu , nu scria "Necâştigător" , nici " Mai încearcă o dată " . Scria pur şi simplu : " Tu , Vasile B. , ai să trăieşti din salariu . Ia-ţi gândul de la venituri nemuncite şi nu mai juca la Loto , că degeaba joci ." - Tudor Octavian

Cu gândul că n-am să am şansa de-al găsi vreodată pe George G. atent şi cu lecţia învăţată la ora mea , astfel încât să mai scap de încă o belea la corigenţe , m-am apucat de studiul slăbiciunii sale , de altfel a multora dintre elevii/mei _ norocul/la pariuri . Am dat căutare pentru handicap şi m-am oprit la cel asiatic , pe care nu l-am priceput , dar am înţeles pe unde se învârte . Aşa că imediat ce s-a înfiinţat la oră , i-am zis acră , pe-un ton ţepos :
- Văd că nu putem discuta pe subiecte legate de disciplina mea ... ce-i handicapul asiatic ? Explică .
Luat pentru prima dată prin surprindere de întrebările mele , lui  George G. culoarea feţei îi virează din palid spre roz trandafiriu şi apoi spre roşu vişiniu , completând nuanţele costumului său de fan rapidist , în timp ce ochii îi rămân căscaţi mari şi rotunzi către mine .
- Da' ştiţi d'astea ?! bolboroseşte el în cele din urmă .
- Tu spune ce ştii ! nu mă pierd eu cu firea .
Explică greoi , dar merge pe unde trebuie .
- Mda , catadicsesc o aprobare . Punem/pariu ?
- Daaaa !
Stârnesc entuziasmul tuturor . Doooh !
- Pariem că scapi obiectele de/inventar pentru/servire până execuţi patru mişcări pentru a le transporta ?
Colegii lui  fac analize :  că n-a învăţat până acum , că n-a exersat , ba ştie de pe unde a umblat , că-i mai bine să se parieze pe a doua mişcare sau pe a treia , că este norocos ...
Nu ştie ce are de făcut , dar dacă-i de pariat nu dă înapoi . Prinde repede mişcările şi regulile , fiindcă mai toţi îi dau sfaturi . Repetă . Gata ... începe !
Trece de prima , trece de a doua , trece ... le scapă la a treia mişcare . Vacarm ! Le şi umplusem cu apă , spre a fi mai bine de învăţătură ! Unii au câştigat , alţii au pierdut . George G. a înţeles tehnica de manipulare a obiectelor de inventar şi-i iese de-un 5 ! Am mai scăpat de-o corigenţă .
- Dacă era un meci ... am câştigat şi 4/milioane !
- Eu 8/milioane ! sare altul .
- Aşa ... , cârcotesc mai mulţi .
Doooooh ! Degeaba joc !