Nevoile , morala , cicăleala

Aceeaşi poveste , alte personaje . Se pare că este o poveste îndrăgită la toate clasele cu care am eu de-a face .
- Pot să mă duc la toaletă ?
Nu ştiu ce-am cu întrebarea asta , dar nu pot răspunde altceva unui elev de-a/XI-a :
- Nu .
- Atunci fac aici ! continuă să întrerupă firul lecţiei rebelul cu cercel în sprânceană , aşezat în ultima bancă , supărat că l-am convins să-şi dea jos caştile din urechi şi să oprească muzica .
- Asta e ! Vom suporta toţi alături de tine , dacă chiar aşa a ajuns ora mea ... de tot /căcatul ! Credeţi că eu nu mi-aş dori să pot discuta cu nişte adolescenţi care ar putea fi consideraţi maturi şi nu doar nişte mucoşi , căcăcioşi sau papă-lapte ?! Dacă nu se poate ... asta e ! Uşa este deschisă ! Du-te !
- N-am nevoie .
Următoarea oră . Pauza ne-a ajutat pe toţi să ne refacem forţele pentru o nouă confruntare .
- Iar am uitat să mă duc la toaletă . Pot să mă duc ?
- Chiar n-ai putut să faci atâta lucru pentru mine ?
- Ce ? Cum adică ... să fac/pipi ?!
-
Iar s-a făcut tare linişte .
- Mi-a trecut . Atâta morală mi-aţi făcut în două zile , câtă nu mi-a făcut mama în câţiva ani !
- Nu vreau să par cicălitoare . Par cicălitoare ?!
- Nu .
După doua ore de războială am reuşit să predau destule încât să pot începe să culeg ceva roade . Deja îmi stă mintea la câteva note spre doi şi la câteva spre zece . Dar ştiţi că eu am nevoie să dau note mari ... cred că trebuie să mai rabd un pic .