Progres de calitate

- Nu mai pot . Mă simt inutilă , ratată , un profesor prost , o impostoare . Mă simt vinovată ! i-am destăinuit cîndva unei şefe , expertă într-ale calităţii/învăţământului .
- De ce spui asta ? Majoritatea elevilor de la aceste specializări sunt aşa . Nu le mai pasă . Astea-s vremurile . Asta-i societatea . Nu trebuie să te învinovăţeşti .
- Alţi profesori sunt buni . Predau lucruri interesante . Elevii lor ajung departe . Ai mei rar depăşesc pragul de şase .
- Dacă ai reuşit să ridici nivelul elevului de la patru la şase , înseamnă ca eşti tot la fel de bună profesional ca şi profesorul din cel mai grozav liceu , care-şi aduce elevii de la opt la nivelul de zece.
- Cum puteţi spune aşa ceva ?
- Da , aşa e ! Important este progresul realizat !
Ciudate mai sunt unele criterii de apreciere/a/calităţii ! Nu le înteleg . Bine că aici încă nu ne-au pus să realizăm aberaţiile alea de fişe/de/progres/şcolar şi de planuri/individuale/de/dezvoltare , ca dovezi ale calităţii muncii noastre de profesori . Da , nu înţeleg progresul ăsta şi pace !