Spectatori captivi

Toţi au peste nouăsprezece ani . Testele/predictive au indicat un nivel al cunoştinţelor legate de ceea ce le povestesc între 1,6_ 5,6 , cu o medie de 4,15 pe o scară de la 1 la 10 .
Încercarea de a explica greşelile , soluţiile , a fost respinsă :
- De ce trebuie să ştiu eu asta ? Să stie bunicu ! Pe el îl interesează ! La ce-mi trebuie ?
- Ce legatură are cu ce-ar trebui să învăţăm ? Aţi deviat de la subiect ! Nu asta trebuie să ştim !
- Pe unde am fost nimeni nu lucra aşa !
- Da' noi nu scriem nimic ora asta ? N-am scris nici saptamana trecută ! Nu ne-aţi dictat nimic ! Ce-o să-nvăţăm ?
- Pot să mă duc la toaletă ? mă întrebă privindu-mă dispreţuitor , detaşat , bovin , tânărul răstignit pe scaunul din ultima bancă . A luat 2,8 la test . Nu le-am spus notele . Doar am interpretat rezultatele clasei . Ochii lui albaştri îmi par reci şi goi .
- Nu ! aleg să răspund .
- Nu-i drept ! se revoltă . Şi alţii se trezesc nemulţumiţi . O domnişoară incisivă se solidarizează cauzei satisfacerii nevoilor în timpul orei ameninţând cu realizarea faptei în văzul nostru .
- Puteţi părăsi sala oricând doriţi . Nu trebuie să-mi spuneţi nimic . Nu pun absenţe . Doar să nu vă mai întoarceţi în spaţiul acestei ore dacă alegeţi să plecaţi . Lecţia este ca o piesă în care toţi suntem şi actori şi spectatori . Toţi . Calitatea orei depinde nu doar de mine , ci şi de voi , de schimbul nostru spontan de replici . Nu se cade să părăsim scena oricând , oricum ...
Alege repede . Împinge scaunul nervos , cu zgomot . Merge cu paşi hotărâţi , calcă apăsat , mândru , vitejeşte , ca înspre libertate . Trânteşte uşa clasei .
Am mai văzut asta de atâtea ori ! Doar că uşa asta este din metal . Uşă din asta n-am mai văzut la clasă . Sună sinistru , vibrează , parcă s-a-nchis uşa unei celule .
Da , îmi simt gândurile captive undeva . Nu pot ajunge la ele . Stau cuminte şi mă uit în jos . Ştiu doar că-i mai bine să nu zic nimic încă .
Toţi sunt cu ochii pe mine . Îi simt . Clipele trec şi-mi dau seama că durează mai mult ca-n alte dăţi . Am uitat tot sau mai bine zis ... nu mai găsesc nimic de spus .
Da . Cred că trebuie să le dau ceea ce doresc sau ceea ce s-au obişnuit să recunoască .
- Notaţi !
S-au liniştit . Scriu încet . Dictez rar . Nu schimbăm replici . Eu mă uit în carte , ei în caiete . Am câteva cărţi din care pot dicta . Ar putea fi linişte pentru câţiva ani de acum înainte !
Timp mort . Par a se simţi bine . Sună . Scăpăm unii de alţii .
În faţa uşii metalice , pe hol , rezemat ostentativ de pervazul ferestrei ca de tejgheua unui bar , cu burta în sus şi coatele în spate __ tânărul . Pare mulţumit . Aleg să mă uit în jos . Închid uşa încet . Cu grijă .
Oare mi-am păstrat calmul sau am abandonat rolul ? Mi-e urât .