Miros de sfârşit

Am citit , dar credeam că este doar o figură de stil ... despre mirosul morţii . M-a terminat ce-am simţit azi .
- Ştii ... X are cancer . [ ... ]
Da , stând de vorbă puţin cu dumnealui , prin parfumul discret si plăcut am simţit strecurându-se parşiv mirosul morţii . Am simţit că-mi vine rău , un rău brusc , brutal , aşa cum nu mi s-a mai întâmplat niciodata . Şi m-am retras ...
Pe urmă nu m-am înţeles prea bine cu puţinii elevi pe care i-am văzut . Memoria continua să reconstruiască obsedant mirosul , telefoanele sunau , ei râdeau zgomotos .
Poate avea dreptate elevul când mi-a zis :
- Da' suferă ! Ce să-ţi fac dacă suferi ?!
Nu-mi mai amintesc ce i-am strigat .
Da ... nu m-a ajutat . Voiam doar puţină linişte , decenţă .
Da ... trebuie să ne decurcăm singuri .
Mi-e dor de mirosurile copilăriei !
Oare frumosul are un miros anume ?