Amenajări

- Pot să intru ? mă întreabă politicos întârziatul .
Nu-mi place formularea , dar asta-i  prea veche s-o mai poată cineva schimba .
- Ce ora ai ? îl întreb în glumă .
- Cu dumneavoastră !
- Hmmm ! Bănuiam eu ! răspund încântată că-i locul meu bine ocupat la catedra . Dar mă împinge ceva spre mai departe ...
- Ce disciplină predau la clasa voastră ?
- ... sunteţi profa/de/amenajare .
- Amenajare ?! Amenajarea ... cui ?
- ...
- ... amenajăm ce ? Despre ce discutăm/de atâtea/ore ?
- ...
- ... spaţii ! Amenajarea/spaţiilor ... de care spaţii ?
Mă priveşte nedumerit . Mai insist neinspirată .
- Ce fel de spaţii/amenajăm ?
- Verzi ! răspunde cu greu , dar cu o bucurie sinceră .
-
Nu-i prea rău , este chiar frumos ! Puteau fi şi ... cosmice ! Aşa , cu ceva frunze şi floricele , nu-i chiar imposibil ...
- Heeei ! Ţi-am vorbit eu de frunze , flori , fluturi , copăcei ?Nuuuu ! De producţie ! De care producţie ?
Mă priveşte cuminte . Ştiu că-i un elev/cuminte . Ştiu că nu glumeşte acum . Ştiu că ... asta e. Putea să fie mult mai rău .
Explic . Repetă . Râdem . Bine ca am lămurit şi problema asta , deşi atâtea alte lucruri îşi aşteptau rândul ...

Cum stă treaba

- Am avut nişte treabă ! mă anunţă tânărul intrând în clasă spre jumătatea orei , relaxat cu mâinile în buzunare şi însoţit de nelipsita muzică în surdină din căşti .
Cum o fi deschis uşa ? îmi găsesc repede o frământare , că oricum am pierdut ideea .
- Deh , eu n-am avut treabă şi-am venit la oră ...

Urma

Dinspre unele bănci se aud muzici în surdină . Este destul de greu să le opreşti şi să-i convingi pe aceşti tineri de-a /XII-aSAM să-şi ia căştile de pe urechi . Susţin că aud tot şi înţeleg oricum .
- Defineşte noţiunea de comunicare .
- ... vorbărie ! îmi răspunde ridicând plictisit din umeri .
- Defineşte .
- ... bla , bla , bla !
- Prezintă elementele unei comunicări/eficiente .
- V-am zis !
- 3 !
- Păi ce-aveţi cu mine ?
- Feed-back negativ .
- Vă luaţi aiurea de oameni ... [cenzurat]
- Mai vrea cineva vreun 3 ? Nimeni ?! Feed-back pozitiv !!! Mai departe , că suntem mult în urmă ...
Dinspre unele bănci continuă să se audă muzici în surdină . Oare câţi m-au auzit ? Doar doi au zâmbit .
Prin geamurile fără perdele se vede doar câmpul viscolit , neted , gol , pustiu . Câteva crengi izbesc fereastra . Da , mai departe , că suntem mult în urmă ...

sursa foto

Hai , hai !

" Generaţiile se trag unele pe altele , depinde încotro ." - Marin Voiculescu
Nu ştie despre ce-am vorbit în ora trecută . Eu ştiu ca nu m-a ascultat.
- Doamnaaa , dar noi suntem prietene ... , îmi sugerează eleva alintându-se .
-
Chiar nu-mi dau seama cum ar trebui să reacţionez . Răspund tăios :
- De când ?! Nu ştiu dacă ar trebui să mă supăr sau să mă bucur . Oricum mă uimeşte îndrăzneala ta . Nu-i a bună .
- Da' de ce doamna ? îi vine în ajutor un coleg săritor mereu când nu este cazul . Ce v-a zis ?! Niciun prof. nu reacţionează aşa ca dumneavoastră !
-
Ştiu că le place să experimenteze urmărind reacţiile profilor în faţa unor situaţii identice , dar ... nu s-au plictisit ?! Nu . Doar eu . Eu mereu sunt aceeaşi , ei sunt mereu alţii .
- ... şi cum ar trebui ?
- Să vă bucuraţi ! Dooooh !

Rafale

D-l H. spunea deseori că va muri în curând . Nu ştia când , dar des . Mereu se găsea cineva să-l înduplece să mai stea o iubire . Eu nu mi-l amintesc viu , deşi este . Neinteresant .
D-l T. spune că va muri în curând . Nu ştie când , dar aşa i-au zis doctorii . Mă uit de departe când felii de viaţa parcă-mparte , că ţine regim . Nu pot gusta aşa ceva . Sfâşietor .
Vecinul de deasupra bate în fiecare zi ceva . Nevasta sau copilul . Oribil .
Mănânc usturoi şi beau bere . Trăsni-m-ar norocul să-i suport ! Între timp mai ronţăi mere .
Mi-e dor de vântul care bătea peste câmp . Era mereu frumos şi-i plăcea să stea la taclale cu mine . Timp de poveste . Nu mai este .

sursa foto

Hoinăreli

Îmi place să plantez pomi şi să-i văd crescând . Acum stau cu chirie , din loc în loc , pentru perioade prea scurte pentru a-mi permite astfel de îndrăzneli faţă de proprietarii bucăţelelor de pământ din jurul blocurilor . Mă tot gândesc şi la zambila pe care am lăsat-o acolo unde am stat până în toamnă ... n-aveam cum s-o găsesc când am plecat ... şi nici nu cred că se cade să mă duc să o iau de acolo la primăvară ... s-o descurca ea ... bine că o am pe blog ! De-asta-mi place mie blogul .
Am locuit o vreme într-o casă care avea în faţă pini , în grădină pomi fructiferi şi la poartă plopi cu frunza lată . Când stăpânii casei s-au despărţit , toţi au fost tăiaţi . N-am reuşit să-i înduplec să fie altfel .
Acum ... să ne plimbăm prin fâşiile unei păduri de pini ...

sursa foto

Strategii anapoda

Eu cred că nu mai este mult până când voi amuţi de tot . Doar aici ce mă mai chinui  să fac - fără să fi ştiut că asta era o tehnică - exerciţii de vorbit sau cum spune R. : "transformare de emoţii amorfe în cuvinte mai precise" . Aşa că mare mi-a fost mirarea când un tânăr îndrăzneţ - mai potrivit spus decât elev , că deşi este într-a/XII-a , este un voinic înalt cu barbă cu model ... mai ceva decât oricare alt model - mi-a spus indignat şi plictisit :
-Vorbiţi prea mult şi folosiţi niste cuvinte ...  
-Ce cuvânt n-ai înţeles ?! l-am întrebat destul de uimită şi bucuroasă de a fi urmărită totuşi cu ceva atenţie .
-Eiiii ...acuma ... Lu' ăla , de exemplu , trebuia să-i spuneti : " Taci , băăă ! Nu pot gândi din cauza ta , că faci gălăgie şi-ţi dau un 2 acuma ! " Da' dumneavoastrăăăă ... ati luat-o ă hă hăăă ! ... pe ocolite ... cu chestii ... cu factorii pertubatori ... că oricum n-a înţeles şi n-a tăcut !
-
Nu-mi aduc aminte continuarea orei .
Dar ce linişte-i aici !

Gesturi frumoase

Încerc să-mi amintesc lucruri frumoase , gesturi frumoase pe care le-au făcut alţii pentru mine în anul trecut , oamenii de treabă pe care i-am întâlnit ... şi primele care-mi vin în minte de fiecare dată sunt ... mâinile făcute căuş pentru a strânge cojile de seminţe de pe catedră . Mda .
-Nu ! Staţi liniştite ! m-am trezit spunându-le celor două femei grăbite să-mi facă loc la masa din faţa clasei .
Una dintre ele purta un fes negru şi cealaltă un batic gri . Fiindcă nu venise cineva la ora de dinainte , au stat acolo , faţă în faţă , şi au spart două grămăjoare cu seminţe . De obicei stau la toaletă , pe niste lădiţe , lângă o cabină scoasă din uz în care-şi mai ţin cârpele şi măturile .
Au lăsat pe catedră un miros plăcut de seminţe prăjite amintindu-mi de o fabrică de ulei ...

Un fir subţire de aer mă agaţă . Cu şuierături , precum o pală de vânt prin crăpătura minusculă a unei uşi , aerul se chinuie să pătrundă . Am obosit şi m-aş opri şi nu m-aş împotrivi moleşelii care mă cuprinde . Oglinda-i rece şi-mi arată un chip tern, cu ochii înroşiţi şi înlăcrimaţi , dar cu un rimel rezistent .
-Să-i dăm nişte apă ?! întreabă neputincioasă femeia cu batic gri pe cea cu fes negru .
Nici ea nu ştie . Tac amândouă . Se uită una la alta . Apoi femeia cu fes negru scoate de după o ladă o cană şi-o sticlă cu apă .
-Bea ! mă îndeamnă .
Cana are culoarea cenuşii amestecate cu nisip . Cine-a mai văzut aşa cană ? Îmi stârneşte repulsie , dar beau puţin . Tuşesc . Aş vrea să rămân acolo .
-Nu mi-e bine şi-s atât de răi ...  , încerc să-mi găsesc o scuză să nu mă mai întorc .
-Aşa-i , dar n-avem ce face ... asta ni-i munca , mă linişteşte una dintre ele.
Ne-am întors , eu în clasă , cele două femei la curăţenia din toaletă .
Atâta .

Echilibristică

Mă dor ochii de când mă tot uit .
Unde se duce ?
Adică este viteaz ?
Este ambiţios ?
Este prost ?
Este sinucigaş ?
Este doar hrăpăreţ ?
Ce caută el acolo ?
Că pasărea în mijlocul cerului şi frunzele peste mijlocul pământului ... mai înţeleg .
Până să-l zăresc stăteam liniştită în echilibrul imaginii .
Uită-te la el ! Ce caută în inima tabloului ?
Doooh !Simt că mi-a ieşit ochiul stâng după el .
Totuşi ... simpatic vierme !









sursa foto

Urâciosul

- individul care are casă , mâncare bine echilibrată nutriţional si energetic , serviciu frumos , salariu mare , mulţi prieteni amabili şi care îşi dă cu părerea despre depresiile amărâţilor . Fireşte că pentru el amarâţii sunt vinovaţi de ceea ce li se întâmplă şi de faptul că nu găsesc ieşirea corectă .
Doooh ! Era să pocnesc un astfel de exemplar . Norocul lui a fost că era doar virtual prin preajma mea . A fost suficient un "delete" . Rău este ca în curând se termină lista de prieteni şi nu cred că mai risc să adaug alţii . E prea deprimant şi jocul ăsta .
Dar ce mă fac cu cei adevăraţi ?

sursa foto