Crepuscul

Exista oameni a caror trecere prin calea mea mi-a suntat timpul facandu-l sa curga , indiferent cat de greu si chinuit , frumos .
Din satul in care inca ma mai intorc rar , cerul se vede mai jos si plin de stele .
Privindu-le in inserarea apasatoare prin liniste si insingurare , m-am simtit linistita zambind cu ochii inlacrimati ... cateva clipe , doar cateva clipe m-am gandit ca " am maine geografia ! " . Cateva clipe mi-am parasit timpul si m-am regasit copil visandu-mi devenirea .
Profesorul meu de geografie si istorie a murit demult , inecandu-si neimplinirile in alcool si nori de tutun , singur , departe ...
Satul cu oamenii lui legati de pamant si de capriciile vremii , macinati de griji si de ura ; cu oamenii lui prea obositi si inchistati in prejudecati pentru a gandi la trecut si la stele ; cu oamenii lui neinduratori cu greselile celor ce "trebuiau" sa le fie lor si odraslelor lor modele de conduita , nu i-a fost loc prielnic implinirii sale .
Nu a fost un " profesor model ", dar ... mai grav ... a fost un profesor care mi-a placut !
Mi-a dat ideea sa ma uit atenta spre nori , spre stele , spre trecut ... si de aici incepand ... viitorul ma trage dupa el inainte .
L-ar ajuta ... l-ar fi ajutat cu ceva ?
Cu stima , ...