Eşec sau ghinion ?

- Ce-ar însemna pentru tine eşecul profesional ? o întreb pe una dintre cele mai agresive eleve .
- Să fie nesimţiţi pe-acolo unde lucrez ! răspunde repede .
- Asta nu cred că ţine de eşecul profesional . Este doar ghinion ! îi răspund încrezătoare .
- Ceee ? Ce-aţi spus ? Nesimţiţi ?! se trezeste unul dintre gălăgioşi prinzând cuvântul rătăcit în timp ce reuşeşte să desfacă încântat rimelul şterpelit de la colega lui din spate .
- În cazul meu o fi vorba de eşec sau de ghinion ? îi întreb .
- Adică ce vreţi să spuneţi ? se opreşte din joacă gălăgiosul .
- Nimic . Chiar nu ştiu ...
-

Bună ziua !

Elevii , care s-au nimerit pe la orele mele şi care au fost puţin atenţi , au înţeles că-mi place mai mult salutul "Bună ziua !" decât "Sărut mâna !" . Şi-atunci se mai întâmplă când ne întâlnim pe holuri :
- Săru'mânaaaa ! să zică unul .
- Taci , bă ! Fraiere ! Vezi că-şi dă seama că n-ai fost la ore ! să-l avertizeze altul .
sau :
- Săru ... ăăă , bună ziua ! Ştiu !
Şi eu mă bucur .

Nepotriveli

Unele alăturări mi se par nepotrivite . Atât ... nepotrivite .
Vouă care din următoarele asocieri vi se par nepotrivite ?
a. bar-restaurant-cantină/în/perimetrul/şcolii ;
b. restaurant/hotel/în/faţa/şcolii ;
c. restaurante/cu/specific/sau/specializate/în stânga , în/dreapta şi în/faţa/şcolii ;
d. magazin/de /plante/etnobotanice/lângă/şcoală ;
e. profadegardă/şi/şcoala ;
f. şcoala/şi/elevii .
Argumentaţi răspunsul .

Drumuri

Drumul până la şcoală e lung , greu , urât . O oră dus , o oră-ntors . Cu metroul , cu troleul . Chin . Lume pestriţă . Aud despre tot ce n-aş vrea . Puţini sunt discreţi .
- Să te ţii de mine ca să te-nvăţ !
- Să mă învăţaţi ce ? întreabă naiv tânărul student medicinist .
Atât de naiv încât nu pot să nu mă uit cu uimire la el . E palid , blond cu ochi albaştri , slab , slab ...
- Multe ! îi răspunde cu o uşoară ezitare doamna prof.asistent , care are părul înţepenit bine cu mult , mult gel , şi care mi-a observat privirea .
-
El îi zâmbeşte tâmp şi se uită la mine cu mirare . Deja mi se face groază de viitorul medic .
Grele şi întortocheate ne mai sunt drumurile ...

Îmbătrâniţi&întineriţi

Îmbătrâniţi încă din copilărie şi adolescenţei supravieţuindu-i cumva __ aşa ne-au dat unora întâmplările timpul .
La maturitate , în clase , i-am simţit deseori pe mulţi elevi mai îmbătrâniţi decât mine , harşiţi , obosiţi , înfrânţi .
- Şi eu am fost aşa ca dumneavoastră ! îmi spune cu blazare cel mai gălăgios dintre toţi .
Se pare că încearcă acum alt rol .
- Dar am văzut prea multe , continuă fixându-mă cu privirea , şi acum sunt lecuit . Acum sunt indiferent . Sunt toţi nişte tembeli , n-aveţi ce scoate din ei , lăsaţi-i ! Nu-i mai băgaţi în seamă !
- Şi te simti bine ?
- Da .
- Hm ! Eu nu prea . Ar putea să însemne şi că sunt mai tânără decât tine ?!
- Da !
- Tot m-am ales cu ceva de la ora asta .
-

Alba -neagra

Dacă s-a schimbat guvernul , iar s-a schimbat conducerea unităţii !
După aproape cinci săptămâni în care au fost umiliţi , acuzaţi ... dacă tot n-au păţit nimic de supărare , au fost reaşezaţi la loc de cinste în fruntea instituţiei .
Conducerea interimară a evidenţiat "greşelile" predecesorilor şi clasele , la care predau şi eu , vor fi - deocamdată - desfiinţate în anul următor . Elevii vor fi orientaţi spre alt profil ! Eu mă voi orienta singură .
Ghinion ! Iar am ales greşit !
D-na fost ministru îşi mestecă delicat închipuirile la emisiuni despre educaţie . Mai bine-ar fi rămas pe blogul dumneaei şi nu s-ar fi dus în altă parte !
Unii au înţeles că nu mai are rost să se chinuie , şi cei care nu ... oricum nu ... Drum închis !
- Mai avem de supravieţuit împreună la ore încă şapte luni , cu câte patru ore pe săptămână ! Ne mai luptăm sau dăm la pace ? Eu nu renunţ !
- Şapte luni ? mă întrebă uşor speriat elevul căruia i-am dat deja un doi .
- Da .
- Offf ! Gata . Stau în banca mea .
-
Nu-l cred . Dar bine ca nu şi-a mai pus iar caştile să asculte muzică . Sigur m-a auzit .
Ce bine le stă când lasă povestea să ajungă la ei ! Au altfel de priviri.

Hibernări

N-am reuşit să fur poza cu şmecherul ăsta .
Bine , am reuşit puţin!
Aşa , s-a mai încălzit puţin şi pagina asta .

sursa foto : Andrei

Asfalt

E frig aici .
Mi-e frig de nu mai sunt în stare să văd decât frig .
Oare ce-o fi văzut omul ăsta de-mi pare că zâmbeşte ?
Ştie el ceva ...


sursa foto : Andrei

Pedepse

- Toţi profesorii sunt bătuţi în cap ! îmi azvârle cu insolenţă eleva .
-
Tac . Ce să mai spun ? Şi-aşa mi se pare că asist neputincioasă la o dramă . Dacă după aproape treisprezece ani de şcoală ajungi la o asemenea concluzie , înseamnă că e tare trist , că n-ai trăit decât o lungă agonie trecând prin şcoală , un calvar .
Iar s-a făcut linişte ca-n pustiu .
Câteva dintre colericele ei colege îşi revin şi sar ca arse :
- Cuuum ?! Nu-i spuneţi nimic ? O lăsaţi aşa ? N-o pedepsiţi ? N-aţi auzit ce-a spus ?
-
De ce-aş mai pedepsi-o şi eu ? Nu-i destul de pedepsită prin ceea ce a văzut sau prin ceea ce nu i-a fost dat să întâlnească ? mă întreb în gând , şi iar nu le-nţeleg pe tinerele acestea năbădăioase , impulsive , intolerante , aprige , piţigăiate .
Dar tot eu trebuie să înnod firul , aşa că :
- Uneori e mai bine să taci . Şi poţi pedepsi şi prin ceea ce alegi să nu spui . Aspră pedeapsă !
- , chicotesc unele .
Da , uneori aleg să nu mai spun ceva unora vreodată . Bârrr , aspră mai sunt !
La urmatoarea oră au chiulit toate .
Or fi vrut să mă pedepsească ? Altă oră ratată . Şi ce repede trece timpul !

Despre ce se poate

Comentariul Emirului pe blogul unui patron de restaurant :
"Asa cum te-am “amenintat” acum ceva timp, ti-am calcat unul din restaurante. [...] Sincer, nu mai trec pe acolo. [...] Pacat, pentru ca tu esti unul din patronii care chiar incearca sa comunice cu clientii si se vede ca ti-ai construit o afacere pentru care te consumi, insa eforturile tale au ajuns bataia de joc a subordonatilor. Nu e vina ta, nici macar a lor. Dupa parerea mea este vina sistemului educational din Romania. Bucatarii si ospatarii care asculta manele nu au ce cauta in sfera serviciilor. Poate pe plaja la vandut seminte. Aia cu manelele o pun intre ghilimele, insa ai inteles tu unde voiam de fapt sa bat."
Da , are și el dreptate ! Dar nu despre asta vreau să vorbesc , mie mi-a amintit de o discuţie de acum câteva luni cu viitori lucrători calificaţi pentru sfera serviciilor :
- Eu n-o să învăţ d'astea ! Eu am altă meserie , îmi spune cu emfază elevul îmbrăcat în alb și cu pantofi negri strălucitori , de lac , cu vârfuri alungite şi decapitate .
- Ce meserie ai deja în clasa a IX-a ?!
- Lăutar !
- Ce cauţi aici , la această calificare ?
- Să iau şi eu o diplomă , aici e uşor . Eu oricum vreau să fac facultate , aici am venit doar pentru diplomă .
- Şi eu cânt pă la nunţi ! sare altul răguşit . Am cântat şi sâmbătă , şi duminică . Se câştigă bine .
- Ce cânţi ?
- Manele ... d'alea dă joc .
Un rotofei intervine vesel :
- Şi mie-mi plac manelele . Eu numai cu ele dorm . Seara închid luminile , opresc motorul la calculator şi pun manele , dar nu de oricare , numai d'alea bune . Nu pot dormi fără ele sau cu altă muzică .
La urma urmei ... atâtea se strecoară-ncet pe lângă noi însoţindu-ne până devin obişnuinţă , permanenţă , certitudine , suferinţă când lipsesc , încât nici nu-i de mirare . Totuşi mă uit spre lăutar şi cântăreţul de manele , nu par să fie deranjaţi de nimic :
- Nu v-aţi dori ca muzica voastră să fie ascultată atunci când oamenii încă n-au adormit ? Să le trezească emoţie ?! Să joace ?! Să chiuie ?!
- ... bani să iasă !
-
Şi-uite-aşa am ajuns să predau la manelişti , la striperi , la fotbalişti , la alte tipuri de şmecheri şi oricui mai stă pe la ore ... despre ce se poate . Şi totuşi uneori mai visez să sabotez sistemul cu ajutorul elevilor mei pe care să-i transform în "instrumente de progres social" .

Nevoile , morala , cicăleala

Aceeaşi poveste , alte personaje . Se pare că este o poveste îndrăgită la toate clasele cu care am eu de-a face .
- Pot să mă duc la toaletă ?
Nu ştiu ce-am cu întrebarea asta , dar nu pot răspunde altceva unui elev de-a/XI-a :
- Nu .
- Atunci fac aici ! continuă să întrerupă firul lecţiei rebelul cu cercel în sprânceană , aşezat în ultima bancă , supărat că l-am convins să-şi dea jos caştile din urechi şi să oprească muzica .
- Asta e ! Vom suporta toţi alături de tine , dacă chiar aşa a ajuns ora mea ... de tot /căcatul ! Credeţi că eu nu mi-aş dori să pot discuta cu nişte adolescenţi care ar putea fi consideraţi maturi şi nu doar nişte mucoşi , căcăcioşi sau papă-lapte ?! Dacă nu se poate ... asta e ! Uşa este deschisă ! Du-te !
- N-am nevoie .
Următoarea oră . Pauza ne-a ajutat pe toţi să ne refacem forţele pentru o nouă confruntare .
- Iar am uitat să mă duc la toaletă . Pot să mă duc ?
- Chiar n-ai putut să faci atâta lucru pentru mine ?
- Ce ? Cum adică ... să fac/pipi ?!
-
Iar s-a făcut tare linişte .
- Mi-a trecut . Atâta morală mi-aţi făcut în două zile , câtă nu mi-a făcut mama în câţiva ani !
- Nu vreau să par cicălitoare . Par cicălitoare ?!
- Nu .
După doua ore de războială am reuşit să predau destule încât să pot începe să culeg ceva roade . Deja îmi stă mintea la câteva note spre doi şi la câteva spre zece . Dar ştiţi că eu am nevoie să dau note mari ... cred că trebuie să mai rabd un pic .